Statalitate romaneasca. Imperiul Asanestilor. II. Desfasurarea revoltei

Umiliti la Kypsela, delegatia vlahilor se intoarce in zona de bastina. Ajutati fiind si de situatia instabila provocata de normanzi, consiliul vlahilor hotaraste revolta. Sunt atrasi si slavii in revolta. Trupele vlaho-slave trec la organizare. Se hotaraste crearea unui nou stat, independent de puterea imperiala. Revolta se extinde pandemic in anii 1185 – 1186 d Hr. Capitala se stabileste la Tarnovo.
            Organizarea este una pur romana. Consiliul batranior – Senatul, ii investeste pe cei doi frati cu titlul de consul. Ioan Asan devine dux, conducator militar, organizand militar noul stat. Insa, cu larg ajutor slav, Teodor se investeste cu titlul de Caesar (Tar), iar pentru legitimitate in fata slavilor, cat si pentru ca acestia sa accepte participarea la revolta, preia numele de Petru al IV-lea (Petar IV), continuitate a conducerii bulgare anterioare. Pus in fata faptului implinit, fiind departe de capitala in momentul incoronarii, Ioan Asan accepta aceasta turnura a evenimentelor.
            In fata vestilor, Isaac al II-lea Anghelos isi mobilizeaza trupele si pleaca in expeditia de innabusire a revoltei. Cu trupe numeroase patrunde in Moesia si, ajungand la Tarnovo, propune o intelegere cu Petar IV. „Demn inaintas” al multor conducatori romani ce l-au urmat in diferite timpuri, accepta intelegerea conditionand pastrarea titlului de Caesar imperial, primind pronia si conducerea locala. Este o forma de autonomie, o intelegere atat de des intalnita in viata poporului roman din toate secolele.
            Daca este sa ne luam dupa solicitarile initiale ale vlahilor, acestea se implinesc in totalitate, asa incat intelegerea este normala. Daca este sa ne luam dupa mersul istoriei, actiunea lui Petar IV este o tradare fata de vlahi din doua motive: se proclamase independenta vlahilor, iar acceptarea solicitarilor lui Isaac II Anghelos este in realitate o infrangere, iar in acel moment ponderea vlahilor in conducere este puternic diminuata in favoarea slavilor.
            Ioan Asan refuza sa accepte hotararile fratelui sau si, cu acceptul Sfatului batranilor, trece Dunarea. Este singura data cand populatia romanesaca de pe ambele maluri ale Dunarii actioneaza ca un singur popor. Neputand primi ajutor de la romanii din zonele controlate de maghiari, vlahii, ajutati de cumanii vesnic in cautare de prada, se reintorc in Moesia si Tracia si o pustiesc, atat partile imperiale, cat mai ales partile slave. Procedand la vesnica tactica romaneasca, nu se implica intr-un atac direct al trupelor bizantine, hartuindu-i si slabindu-i puterea. Desi formal, pentru a pastra unitatea, Petar IV ramane in continuare Caesar, Ioan Asan primeste, pe langa titlul de dux si cel de Caesar. In realitate Petar IV se retrage la Preslav, pierzand toate puterile. Consiliul batranilor il mandateaza pe Ioan Asan, conform vechilor legi romane, dictator. Conducerea se va transforma in timp, datorita relatiilor feudale, in special in statele romanesti medievale,  in voievod si domn.
            In acelasi an 1186 dHr. Isaac  al II-lea Anghelos porneste o noua expeditie. De data aceasta nu mai pleaca spre Tarnovo, ci spre inima vlahilor, Serdica (Sofia). In urma luptelor un alt frate, Ioan Calioan (Cel Frumos), este luat prizonier. Desi trupele bizantine nu castigasera, Ioan Asan accepta pacea, nevoit fiind de prizonieratul fratelui sau. Inse pacea nu putea fi acceptata de catre vlahi.
            Cruciada regilor se apropia de Constantinopole. Filip al II-lea al Frantei, Barbarossa, imparatul german si Richard Inima de Leu erau trei motive de puternica ingrijorare pentru Isaac al II-lea Anghelos. Alaturi de cruciati vin si vlahii cu trupele lor. Intentia vlahilor era de a inlatura definitiv amenintarea bizantinilor. Insa basileul se intelege cu regii si ii ajuta sa treaca in Asia Mica. Liberat de presiunea cruciatilor, basileul hotaraste sa innabuse definitiv revolta. In fruntea intregii armate, avand flancul rasaritean aparat de cruciati, pleaca spre Serdica. Pus in fata unei armate imense, Ioan Asan floseste singura arma viabila, viclenia. Reuseste sa creeze impresia unui acord cu statul cuman, acestia urmand sa vina in numar mare de peste Dunare. Necunoscand puterea cumanilor, Isaac II-lea Anghelos se retrage cu intrega armata spre Constantinopole. Insa, in trecatorile muntoase, este prins in ambuscada, iar trupele imperiale decimate.
            Ajuns la Constantinopole, Isaac al II-lea Anghelos este inlocuit din puterea imperiala, basileu fiind ales Alexios al III-lea, fratele mai mic.  Avand nevoie de trupe pentru a-si consolida puterea, retrage trupele imperiale. Noul stat vlah se consolideaza.
            Insa nici la curtea vlahilor intrigile nu contenesc. Partea vlaha, nemultumita de importanta cresuta a puterii vlahilor, il ucid pe Ioan Asan in anul 1196 dHr. prin boierul Ivanco. Petar al IV-lea este readus le tron.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, regii clie
Citiți mai multe

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula
Citiți mai multe

Cat de mult s-a retras Aurelian. I. Imparatul

In istoriografia romaneasca imparatul Aurelian este egal esecului. Primul imparat care a renuntat la o provincie romana : Dacia . In realitate Aurelian este cel care a reunificat Imperiul Roman. Dar sa vedem ce se stie despre el: Originea. Aurelian s-a nascut in Sirminium, provincia romana Moesia Superior . Fiu al unui bastinas asezat la curtea senatorului Aureliu, de la care si-a luat numele. Deoarece in zona bastinasii nu puteau fi decat daci, sansele ca originea sa sa fie getica sunt enorm de mari, daca nu certe. Dotat cu o capacitate militara innascuta, Aurelian se inroleaza ca soldat in armata imperiala, ajungand pana la functia de general. Imparatul Gallienus il alege ca mana sa dreapta si il numeste Equitum Dux – comandantul cavaleriei romane. Ii invinge pe carpi in 268 d.Hr. Lucru ce nu il impiedica sa participe la asasinarea imparatului Gallienus in acelasi an si sa il sustina pe Claudius al II-lea  la accederea la tron.
Citiți mai multe