Statalitate romaneasca. I. Nordul Dunarii

In nordul Dunarii odata cu aparitia hunilor dispare ultima forma de statalitate. Tracii romanizati vor trai in subordine militara si politica a migratorilor cuceritori, astfel incat nu vor mai reusi sa isi creeze un stat in acceptiunea clasica – conducator militar, politic, armata. Vor trai in cumunitati mai mari sau mai mici, subordonate regatelor migratorilor.
            Insa caderea politica a avarilor dupa infrangerea cauzata de slavi in 624 dHr, dublata de aparitia secuilor in zona , 670 dHr., a creat posibilitatea unei ample autonomii a populatiei valahe. In aceste conditii apar primele forme de state romanesti, sub forma unor jurisdictii sporite a unor persoane, jurisdictii care vor duce la crearea de state mai mult sau mai putin independente.
            Asa incat in momentul venirii maghiarilor in zona, au gasit o populatie asezata, organizata statal. Ajunsi la inceputul anilor 900 dHr in zona Pannoniei, maghiarii incep actiunile de atac in zona de vest a Europei, dar incep incursiunile sin in bazinul transilvan, precum predecesoriilor. Incet vor reusi sa cucereasca intregul bazin transilvan, insa in decursul a cateva sute de ani si cu pretul unei largi autonomii a populatiei locale.
            Statele gasite aici poate au avut conducatori militari, de aici aparand numeroase confuzii, insa ele erau profund romanescti, atat ca organizare, cat si ca societate. Este interesant de spus ca in realitate conducatorii erau numai slavi, insa slavii nicaieri nu reusisera sa isi impuna statalitatea proprie, prin conducere slava, slavii de sud prin bulgari si vlahi, slavii de vest prin veneti si anti, iar slavii de rasarit prin vikingii rus. Doar aici au reusit sa isi impuna statalitatea asupra unei alte paturi sociale.  Lucru acceptat de istoriografia oficiala, insa destul de tras de par.
            Cu toate concluziile istoriei oficiale referitoare la imposibilitatea autoconducerii romanesti, este interesat de privint din punct de vedere al fostelor state dacice si getice statele existente la momentul venirii ungurilor, de fapt primele state atestate documentar :
-          Voievodatul lui Glad-Ahtum, cu granitele Dunarea, Tisa, Mures si Carpati, este asezat pe teritoriul fostului regat al lui Cotiso, „dacii legati de munti.”
-          Voievodatul lui Menumorut, asezat intre Tisa, Mures si Muntii Apuseni, corespunde vechilor teritorii ale dacilor mari , Crisana de astazi.
-          Voievodatul Maramuresului, stat romanesc pana in perioada regelui maghiar Carol Robert de Anjou, independent. Pana la inceputul anilor 1300 dHr, nu apartine de coroana maghiara sub nici o forma, si nici sub autoritatea altui stat feudal. Vorbim aici de dacii mari, independenti dintotdeauna, cel mai tarziu romanizati, cu diferente vizibile si in acest moment.
-          Voievodatul lui Gelu, atestat de Gesta Hungarorum, asezat pe vatra Daciei Porolissensis. Ducele Gelu este infrant si ucis de trupele maghiare in anul 904 dHr.
-          Voievodatul lui Litovoi, Ioan si Farcas , cu granitele Dunare, Carpati, Olt, asezati in actuala Oltenie, este zona Daciei Malvensis
-          Voievodatul lui Seneslau – in zona de astazi a Argesului, zona ocupata de catre romani prin Dacia Malvensis
-          Tara romanilor, Tara Volohovenilor, Tara Brodnicilor si Tara Beraldnicilor corespund vechilor teritorii ale carpilor, cu asezarile corespunzatoare. Nu apar in cronici datorita faptului ca nimeni nu ii ataca. Primele atacuri vor fi din parte tatarilor, apoi ai maramuresenilor.
Ca o prima concluzie, se poate observa limpede ca toate statele atestate documentar sunt asezate pe
vetre vechi de civilizatie, si nu puse aleatoriu intr-un teritoriu aleatoriu definit. Asta inseamna ca, desi cronicile timpului nu spun nimic despre romani, cel putin la nivel local, chiar si mic, a existat o forma statala care s-a perpetuat de-a lungul timpului, incepand cu retragerea aureliana. Continuitatea locala este cu atat mai evidenta, cu cat sunt prezentate in cazul lui Ahtum ridicari de biserici si manastiri ortodoxe intr-o zona considerata, din nefericire si de istoricii romani, lipsita de statalitate si conducere coerenta.
            O alta problema este data de nationalitatea conducerii statelor romanesti. Chiar daca este cel putin ciudat a considera populatia slava conducatoare, desi in nici o zona  a lumii nu a reusit acest lucru, acceptand accest lucru, statele sunt profund romanesti, cu structura mostenita de la romani – sfatul batranilor reprezentant senatul, juzii administratia , iar ducii/voievozii, conducatorii militari ai statelor. Mostenirea este deplina, atat politica, sociala, dar mai ales religioasa, populatia este crestin ortodoxa, crestinata de jos in sus de secole, care are pamantul udat de sangele sfintilor. Regatul ungar va incerca inca din acel moment catolicizarea zonei.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, regii clie
Citiți mai multe

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula
Citiți mai multe

Cat de mult s-a retras Aurelian. I. Imparatul

In istoriografia romaneasca imparatul Aurelian este egal esecului. Primul imparat care a renuntat la o provincie romana : Dacia . In realitate Aurelian este cel care a reunificat Imperiul Roman. Dar sa vedem ce se stie despre el: Originea. Aurelian s-a nascut in Sirminium, provincia romana Moesia Superior . Fiu al unui bastinas asezat la curtea senatorului Aureliu, de la care si-a luat numele. Deoarece in zona bastinasii nu puteau fi decat daci, sansele ca originea sa sa fie getica sunt enorm de mari, daca nu certe. Dotat cu o capacitate militara innascuta, Aurelian se inroleaza ca soldat in armata imperiala, ajungand pana la functia de general. Imparatul Gallienus il alege ca mana sa dreapta si il numeste Equitum Dux – comandantul cavaleriei romane. Ii invinge pe carpi in 268 d.Hr. Lucru ce nu il impiedica sa participe la asasinarea imparatului Gallienus in acelasi an si sa il sustina pe Claudius al II-lea  la accederea la tron.
Citiți mai multe