Istoria apocrifa a Romaniei

              Cu aproape o mie de ani înainte de naşterea lui Iisus Hristor, orizonturile mărilor au fost întunecate de o puzderie de corăbii. Locuitorii din viitorul bazin al Antenei, precum şi cei de pe malurile Asiei Mici, hittiţii, au văzut cum din aceste corăbii coboară şiruri nesfârşite de oameni – bruneţi, cu tenul întunecat, vorbitori ai unei limbi necunoscute, răi şi neînfricaţi. Sunt „oamenii mării” – grecii. După ce câştigă războiul, o mică parte dintre ei se opresc şi crează o aşezare. Restul continuă drumul pentru alte cuceriri.             Orice istorie a Europei începe invariabil cu grecii. Ei sunt creatorii culturii, religiei, sitemului politic antic. Ei sunt începutul, ei sunt „unitatea în diversitate”. Dacă ei nu ar fi existat, întreaga noastră societate ar fi arătat altfel. Efervescenţa culturală a grecilor a creat diferitele forme de guvernare – de la democraţie la dictatura nemiloasă a spartanilor, iar Alexandru Macedon a reuşit să impună definitiv cultura greacă l

             În 1383 Radu I, principele Valahiei, trece în nefiinţă. În locul său la domnie este înscăunat fiul cel mare, Dan I. Între momentul în care acesta urcă pe tron şi momentul în care trece în nefiinţă trec trei ani. Ani tumultuoşi, plini de lupte între cei doi fraţi bulgari Straţimir şi Şişman, cu presiunea maghiară constantă şi un nou popor năvălitor: otomanii.             Controversa urcării pe tron, cât şi al decesului acestuia, este extrem de importantă deoarece a creat un conflict dus pe mai multe sute de ani între prezumtivii conducători ai Valahiei, conflict ce finalmente a slăbit puterea domnească şi, implict, ţara.             Ce ştim despre cei doi.             Dan I , domn şi voievod al Valahiei începând cu 1383, este fiul lui Radu I cu prima sa soţie, Doamna Ana. Continuă acţiunile tatălui său prin rezistenţa activă la acţiunile Regatului Ungariei şi prin dominaţia din ce în ce mai consistentă la sud de Dunăre prin implicarea activă în conflictul celor doi f

           În anul 1310 la sud de Carpaţi apare un nou stat aflat sub suzeranitate maghiară. În fruntea acestui stat se aşează Basarab, fiul lui Thicomer.             Despre originea lui Basarab şi crearea Valahiei am scris în alte postări: Valahia , dezvoltarea ulterioară a acestui nou stat creând premisele unei noi puteri în zonă. Câştigarea independenţei faţă de coroana maghiară purtată de Carol Robert   d’Anjou pune la sud de Carpaţi un stat puternic, militar şi economic, stăpânitor peste un drum comercial important, cu puternice relaţii cu statele din jur.             Basarab I păstrează religia catolică , împreună cu el rămânând sau trecând la catolicism întreaga sa curte. Papa Ioan al XXII-lea îl laudă pentru zelul cu care converteşte la catolicism şi extermină pe cei “schismatici”, populaţia majoritar ortodoxă. Legătura strânsă a bisericii catolice cu dinastia basarabeană se păstrează şi sub fiul său Nicolae Alexandru. Abia Vladislav Vlaicu va trece la ortodoxie, nu înaint

           Suntem la începutul anului 2011. În plină criză economică mondială, poporul român are de trecut poate cea mai grea perioadă. Este o încercare mult mai grea decât toate încercările prin care a trecut poporul român, cel puţin în perioada lui modernă.             Dintre toate crizele cu care se confruntă poporul român, singura criză de care nu este vinovat guvernul român este criza economică. Pus faţă în faţă cu o criză economică globală, românilor li se dezvăluie, în toată „splendoarea” caracteristică, toate celelalte crize care macină societatea românească. Din punctul meu de vedere toate aceste crize sunt născute, pe de-o parte, din necunoaşterea sau cunoaşterea parţială a istoriei, iar pe de altă parte din falsificarea istoriei şi impunerea, din nefericire premeditat, a unor false personaje demne de mândrie naţională. Şi cum sunt destul de multe voci din jurul meu care mă acuză de cel puţin „obsesie istorică”, voi încerca să argumentez cele prezentate mai sus.