Istoria apocrifa a Romaniei

Mecanismul unirii conceput de către contele Walewski , ministrul de externe al Franţei, presupunea alegerea unei singure persoane ca domn atât în Moldova, cât şi în Valahia. Negocierile intense între cele două partide naţionale, cu Alecsandri reprezentant al Moldovei şi Brătianu reprezentant al Valahiei, duse prin cabinetul de externe francez, au finalmente sorţi de izbândă. Domnul ales va fi moldovean, cabinetul noului stat condus de un moldovean, cu oameni politici preponderent din Moldova, capitala noului stat stabilindu-se la Bucureşti. Astfel se crea garanţia existenţei unui stat echilibrat politic şi naţional. Numai că partida naţională din Moldova avea un impediment major – persoana domnului. Iniţial propunerea fu avansată lui Vasile Alecsandri, persoana cu influenţa cea mai mare la Paris. Cu eleganţa aristocratică recunoscută, respinge propunerea, considerând că este mult mai folositor ţării din poziţia pe care o ocupă. Cum era evident că fiecare conducător al facţiunilor inter

Aşa cum scriam în postarea anterioară, unul din miturile fundamentale ale Unirii Principatelor este acela că Mica unire ar fi produsul exclusiv al clasei politice româneşti din acea vreme care a reuşit prin îndrăzneală şi determinare să pună marile puteri în faţa faptului împlinit. Realitatea este cu totul diferită, însă acest mit a fost impus încă din primul moment în scopul direct de a ascunde adevăratele intenţii ale Franţei şi conducătorilor politici români din acele vremuri. Unirea Principatelor nu era un element politic nou. Începând cu 1848 Vama de la Focşani este desfiinţată, practic existând o uniune vamală între cele două state. Chiar şi hegemonia unui singur imperiu, cel otoman, crea posibilitatea unei uniri de facto. Însă dorinţele legitime ale românilor aveau nevoie de un puternic sprijin extern. Acţiunile unioniste ale românilor se desfăşoară în principal în Franţa, creându-se astfel un curent european favorabil acestei acţiuni. Imperiul Francez, prin oamenii de cultură

În istoriografia românească Mica unire din 1859 şi activitatea ulterioară este caracterizată de trei elemente fundamentale. Prima ar fi aceea că Mica unire ar fi produsul exclusiv al clasei politice româneşti din acea vreme care a reuşit prin îndrăzneală şi determinare să pună marile puteri în faţa faptului împlinit. A doua ar fi mesianismul unei persoane, Alexandru Ioan Cuza pe care Providenţa însăşi l-a aşezat pe tronul celor două ţări româneşti. Capacitate extraordinară, dreptatea întruchipată, fidelitatea faţă de ţară şi caracterul ireproşabil ar fi elementele definitorii ale lui. Al treilea element reprezintă existenţa unui efort susţinut al unei persoane, domnitorul ţării, înconjurat de o echipă devotată ţării, care ar fi impus anumite reforme fundamentale ce vor modifica faţa noului stat împotriva curentului general, lucru pentru care a plătit cu tronul. Deşi toate documentele istorice converg spre un alt răspuns, în continuare istoriografia oficială prezintă aceste element

Pentru intreg poporul roman, Craciun fericit! Pentru toti ceilalti care traiesc alaturi de noi, dar nu sunt crestini, Sarbatori fericite. La multi ani!

Sunt născut şi crescut în Dobrogea. Teritoriu profund românesc, stăpânit mai multe secole de Imperiul otoman. Teritoriu care defineşte cel mai bine conceptul de naţiune. Naţiunea română, compusă din popoare diferite. O zonă eterogenă, un mozaic de popoare, cu principii, identitate, istorie diferită. Dacă v-aţi gândit la diferitele naţionalităţi din tonă, turo-tătară în special, vă înşelaţi. Vorbesc despre popoarele româneşti. Părinţii bunicului meu din partea tatei au venit din zona Olteniei după războiul de independenţă. S-au ajezal la Viroaga, judeţul Constanţa şi au creat o gospodărie. Părinţii bunicei au venit din zona Argeşului. Oameni gospodari, neguţători în principal. Aşa s-a născut tata, jumătate oltean, jumătate argeşean. Mama mea este din Topalu, veche localitate românească, satul de lângă străvechea cetate a Capidavei. Se poate spune că ei sunt urmaşii direcţi ai geţilor lui Ovidiu. Însă istoria locală spune că pe aici s-au aşezat mulţi din mocanii ardeleni veniţi cu oil

            În anul 1852 pe Pământul Sfânt, la Ierusalim, avea să se nască un incident internaţional, de mare amploare, care avea să reprezinte momentul naşterii statului român în forma pe care o cunoaştem în acest moment, cu toate evoluţiile ulterioare. Este vorba despre incidentul celebrării liturghiei la altarul mormântului Fecioarei Maria.             Dacă acesta a fost pretextul, de data aceasta unul religios, istoria consemnând numeroase pretexte pentru declanşarea unor conflagraţii, unele străvezii, situaţia politică internaţională ducea nemijlocit spre un conflict armat. Din nefericire, divergenţele între marile puteri, atât teritoriale, în ultimul timp în special pecuniare, se rezolvau numai pe cale armatelor. Paradoxal însă, în epocă războiul nu reprezenta acel moment nefericit al perioadei umanităţii, elementul cel mai distructiv al rasei umane, ci un moment de glorificare a omului şi civilizaţiei, un moment în care persoane, poate obscure, poate nu, reuşeau să intre în a

             Deşi acest blog nu este destinat vremii actuale, ziua de 1 decembrie mă face să scriu câteva rânduri.             Toată ziua pe postul Realitatea am citit o întrebare. „Mai stai în România?” Era o întrebare care mi se adresa obsesiv. O întrebare la care trebuia să dau un răspuns. Mie şi copilului meu.             Şi am analizat, şi am pus pe hârtie motivele pro şi contra. Şi nu m-am hotărât asupra răspunsului.             În decembrie 89 în stardă au ieşit tinerii. Nu discutăm aici caracterul revoluţiei – lovitură de stat sau revoltă populară, ci vorbim din prisma celui care a ieşit în stradă, a celui poate manipulat, dar hotărât să facă ceva cu viaţa lui şi a părinţilor. Acei tineri reprezintă prima generaţie de sacrificiu. Sunt tinerii născuţi între 65 şi maximum 73. Ironia soarte lui Nicolae Ceauşescu este că tinerii care au ieşit în stradă sunt exact acceaşi tineri cu care Ceauşeşscu dorea să creeze omul nou – „ceauşeii”. Cum sunt milioane de poveşti, vreau să vă spun

La multi ani Romanie! La multi ani romani! Cu liniste si iubire. Noroc si minte. Vitejie si intelepciune. Prietenie si intovarasire. Si pace.