Naţiunea cu mai multe popoare

Sunt născut şi crescut în Dobrogea. Teritoriu profund românesc, stăpânit mai multe secole de Imperiul otoman. Teritoriu care defineşte cel mai bine conceptul de naţiune. Naţiunea română, compusă din popoare diferite. O zonă eterogenă, un mozaic de popoare, cu principii, identitate, istorie diferită.
Dacă v-aţi gândit la diferitele naţionalităţi din tonă, turo-tătară în special, vă înşelaţi. Vorbesc despre popoarele româneşti.
Părinţii bunicului meu din partea tatei au venit din zona Olteniei după războiul de independenţă. S-au ajezal la Viroaga, judeţul Constanţa şi au creat o gospodărie. Părinţii bunicei au venit din zona Argeşului. Oameni gospodari, neguţători în principal. Aşa s-a născut tata, jumătate oltean, jumătate argeşean.
Mama mea este din Topalu, veche localitate românească, satul de lângă străvechea cetate a Capidavei. Se poate spune că ei sunt urmaşii direcţi ai geţilor lui Ovidiu. Însă istoria locală spune că pe aici s-au aşezat mulţi din mocanii ardeleni veniţi cu oile la vânzare.
Iar dacă amestecul cultural se opreşte aici în familia mea, vă înşelaţi.
Cumnatul meu este născut tot într-o veche vatră getică, aproape de Adamclisi şi peşterea Sfâtului Andrei. Nepotul meu are un mai mare procent getic.
Iar soţia mea este născută în Iaşi. Fata mea, Ioana, se află într-o confuzie culturală vehementă. Deşi procentul pur dobrogean este mai mare la mine, am păstrat ca principiu acendenţa paternă, astfel că eu mă revendic puternic oltean. Pe de altă parte se găseşte soţia mea, pur moldoveancă, aşa încât balanţa pare a cădea puternic spre sângele de moldovean. Ioana este mică încă, dar va creşte. Cum va reacţiona ea atunci când va afirma originea? Este olteancă sau moldoveancă?
Pentru toţi care citesc aceste rânduri, puneţi-vă întrebarea, voi ce sunteţi?
Aţi răspuns?
Din însuşi răspuns vă daţi seama că noi suntem o naţiune cu mai multe popoare. O naţiune dezbinată prin însăşi ideea de apartenenţă la alt loc. Este blestemul nostru.
Cu toţii avem acelaşi sânge. Acelaţi genom genetic. Suntem la fel. Însă, istoria noastră abundă de trădări ale ale celor de acelaşi sânge. Şi nu de acum, ci din vechime.
Herodot ne atestă acelaşi popor trac, aproape la fel de mare precum cel al inzilor. Însă "Dacă ... ar fi uniţi în cuget... ar fi de neînfrânt şi cu mult dintre cei mai puternici dintre toate semințiile pamântului. Dar unirea lor este cu neputinţă si nu-i chip să se infăptuiască, de accea sunt slabi."
Iar noi ne continuăm blestemul peste veacuri.
Trădări ale neamului au fost nenumărate. Aurelian, născut la Sirmium, cu părinţi traci, preferă să îşi lase de izbelişte neamuriel şi să retragă armata. Constantin cel Mare nu readuce întregul popor sub apărare, deşi îşi împodobeşte monumentele cu imagini ale poporului său. Împăratul Gaius Galerius Valerius Maximianus, rămas în mitologia românească sub numele de Ler împărat se consideră un dac curat, doreşte chiar să creeze un imperiu dac, dar fără familia sa de la nord de Dunăre, acolo unde se născuse.
Nu departe acum, reuşim cu mândrie să ne părăsim neamurile din Basarabia doar pentru că ei ne-ar aduce probleme pe care, cu dibăcie, dorim să le evităm. Ca paranteză, în constituţia Republicii federale Germania era prevăzut expres că teritoriul Republicii Democrate Germania este un teritoriu german vremelnic ocupat, legal aici figurând 3 landuri ce constituiau, la început ipotetic, după 1990 concret, teritoriu german. Nu numai în cuget, chiar legal niciodată nu au părăsit pe ceilalţi.
Spun că suntem o naţiune cu mai multe popoare deoarece noi structural ne considerăm diferiţi. Nu suntem uniţi. Moştenirea noastră ne spune acest lucru.
Când romanii au venit, poporul moesilor a fost atacat primul. Odrisii, urmaşii unui vechi regat, acceptă în mod direct mita romană, devin regat clientelar, atacând atât pe moesi, cât şi pe geţii din Dobrogea. După aproape 100 de ani devin şi ei provincie romană.
Decebal a trebuit să lupte aproape singur, ajutat de roxolani şi bastarni, însă de nici un alt trib al neamului său, dacii mari, costoboci, carpi sau tyrageţi. Toţi ceilalţi au fost bucuroşi că nu sunt la rândul lor atacaţi şi au stat cuminţi în banca lor.
Ce spunea Herodot?
Iar dacă blestemul ar avea un sfârşit...
Maramureşul este un tărâm de vis, dar atât de departe... Este o lume aparte, „nemodificată genetic” de influenţele altor popoare. Vorbid des de mănăstirile bucovinene, de tradiţiile bucovinene, deşi ele ar trebui să fie româneşti.
Ardelenii numesc pe toţi cei de peste Carpaţi regăţeni sau mitici. Au ororare ne ceilalţi români, considerându-i pervertiţi de tradiţiile altor popoare alogene, însă ei luând doar ce este mai bun de la foştii stăpânitori. Iar când un clujean a juns în fruntea guvernului, s-a înconjurat peste tot numai cu ardeleni.
Nu poţi să întâlneşti un moldovean care, pe lângă mândria normală, se consideră superiori cultural. Din seminţia lor au apărut şi Eminescu, şi Creangă, şi Sadoveanu, şi Enescu, şi Porumbescu. Să mai continui?
„Tăt banatu-i fruncea”, spune orice timişan. Timişoara este primul oraş european iluminat electric.
Oltenii cu al lor perfect simlu se consideră descendenţi direct de la Roma. Ei sunt mai iuţi, mai pricepuţi, mai viteji, mai drepţi, mai ...
La Bucureşti se dă ora exactă. Mai mult de atât nici nu trebuie.
Doar în Dobrogea toate acesta se estompează. Dacă părinţii noştrii îşi mai amintea câte ceva, noi ne-am născut aici şi nu prea avem complexe locale.
Suntem o naţiune cu mai multe popoare. Un blestem al pământului de veacuri, presărat în simţurile noastre.
Când vom reuşi să ne acceptăm greşelile ca şi greşeli, nu ca şi virtuţi, vom reuşi să estompăm aceste uimitoare şi distructive concepte zonale. Posibil că intergarea deplină în Europa să ne dea o identitate unică, să uităm micile noastre diferenţe zonale.