Istoria apocrifa a Romaniei

                                                                                               Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.              Cu siguranţă nimic nu prevestea sfârşitul Principatului. Ajunşi pe tron, principii încercau să rezolve problemele profunde în care se găsea statul roman, să peticească şi să supravieţuiască, însă inevitabil sfârşeau sub pumnalul nemilostiv al unui general puternic şi dornic de mărire. De la Aurelian încoace, ucis în 275, au fost ucişi pe rând Tacitus, Florianus, Probus, Carus, Carinus, Numerianus. Gaius Valerius Diocletianus Iovus părea a avea aceeaşi soartă. El însuşi era de origine modestă, plecat pe calea armelor din Dalmaţia, comandant al gărzii personale a lui Numerianus. Se pare că nu a înfipt personal pumnalul în conducătorul său, dar el a dat ordinul. Iar în logica timpului, următorul împărat urma să fie Maximian, ţăran sărac di Sirmium, patria generalilor ajunşi împăraţi, a căror origine o „bănuim” a fi traco-romană,

                                                                                                 Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             În istoria Imperiului Roman un loc important îl are Criza secolului III . Vorbim despre criza care a demolat statul creat de Octavian, născând un alt stat, modern şi fiabil. La momentul în care s-au dezbătut cauzele ce au dat naştere crizei, s-au enumerat toate posibilităţile, economice, politice, sociale, militare, toate mutaţiile existente într-o societate în profundă schimbare. Analizate pe toate feţele, disecate şi explicate, nici una din cauze nu au putut demonstra capacitatea imperiului de regenerare. Un stat demolat politic, social, economic, financiar, din punct de vedere al cetăţeniei, dezmembrat în trei, renaşte mai puternic, mai stabil şi mai echilibrat ca niciodată. S-a spus că s-a trecut prin criză „cu noroc”, că numai întâmplarea, sau lipsa de putere a migratorilor, a făcut ca statul să reziste. Şi totuşi…             S

                                                                                              Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             Viziunea politică şi socială a lui Octavianus se bazează pe secole de dezvoltare politică, socială, economică şi militară a unei societăţi ce sintetizează magistral toate cunoştinţele din acele timpuri. Genialitatea lui Octavianus constă explicit în capacitatea acestuia de a asimila toate aceste cunoştinţe, a le armoniza şi, ulterior, a le pune în practică.             Puterea supremă a lui şi a urmaşilor lui se traduce într-un echilibru aproape perfect între principe şi societate.             Se creează un control eficace. Funcţiile pe care le deţine principele sunt exemplificative: -           tribun al plebei , controlează în mod direct Senatul, dreptul de veto blocând orice manifestare independentă a structurii de putere din Republică . Senatul nu este însă un organism inexistent, mort şi ineficace. Titlul de tribun al plebei era ac

                                                                                                   Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             Gaius Iulius Caesar este definitoriu pentru dezvoltarea Europei. Membru al unei case patriciene extrem de vechi, ginta Iulia, prezumtiv urmaşă a fiului lui Enea, fondatorul Romei, este destul de săracă în anul naşterii lui caesar încât acesta să se nască şi să trăiască în primii ani într-o insluae, micile şi insalubrele locuinţe plebee. De aici şi dragostea sa pentru plebe, cu un răspuns imens ala acestora.             Viaţa şi faptele sale sunt exemplare, demne de urmat. Aşa încât împăraţii germani, până în 1918, se numesc Kaiser, împăraţii ruşi îşi iau titlul de Tzar, iar Mehmed al II-lea, după cucerirea Constantinopolelui, revendică titlul de Kayser-i Rum. Cu toţii tânjesc după gloria lui Caesar.             Însă moştenirea lui Caesar este imediată.             Republica romană străbătea un secol extrem de tensionat. Avusese loc

                                                                                                   Motto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei              În 476 Odoacru, regele ostrogoţilor, cucereşte Ravenna, capitala de atunci a imperiului, îl detronează pe ultimul împărat şi trimite semnele imperiale la Constantinopole , dizolvând practic imperiul. Se creează pe teritoriul italic un nou regat, cel al goţilor, ce va rezista vreme de secole. Ce se continuă la Constantinopole este un Imperiu Bizantin, pe alte coordonate decât cele antice. Antichitatea în sine se stinge, lăsând loc Evului Mediu Timpuriu.             Cum s-a ajuns la dispariţia celui mai important imperiu?             În decursul anilor s-a încercat diferite răspunsuri, începând cu Edward Gibbon. Toate converg, cu diferite confruntări de idei, spre aceleaşi cauze directe: -           decadenţa morală; -           corupţie generalizată; -           indisciplină militară ce dă naştere unor interminabile războaie civ