Latinitate dunareana.

Deoarece in acest blog vreau sa arat ce nu s-a spus, nu voi mai prezenta teoriile formarii poporului si a limbii romane. Voi prezenta doar ideile mele referitoare la latinitatea dunareana.
            Unic popor. Dela Herodot incoace s-a statuat ca in arealul imens geografic, chiar si pentru zilele noastre, situat intre cursul mijlociu al Dunarii, zona Budapesta – Bratislava, la vest, Carpatii Padurosi – in mijlocul Poloniei, la nord, Nistru/Nipru la est si Muntii Haemus la sud, cu retrageri succesive pana la Tisa, sudul Carpatilor Padurosi si Prut, s-au asezat apasat populatia tracica. Tot Herodot, parintele istoriei, arata ca cei mai viteji si mai drepti dintre traci sunt getii. Acelasi popor, cu diferente lingvistice minore. Desi istoriografia romaneasca deosebeste fundamental pe geti/daci  de traci, istoria ne arata ca nu intotdeauna istoria oficiala este confirmata in teren. La doua milenii de la ajungerea romanilor in zona, arealul urmasilor tracilor, romanii, este practic acelasi. Pe coastele Dalmatiei sunt istroromanii, Tisa, Carpatii Padurosi si Nistru dacoromanii, iar la sud, intoata zona muntoasa , cu atingeri si spre campie, Bulgaria, Macedonia si Grecia sunt aromanii si meglenoromanii. Faptul ca zona a fost ocupata de catre slavi este urmare a apartinerii de imperiu. Lipsiti de aparare, dar cu sanse de retragere, au parte au parasit zona, fiind asimilati grecilor si populatiei zonale a Italiei, parte au fost slavizati. Cei care au rezistat timpului sunt marturii ale unicitatii unui popor vechi : tracii.
            Unica limba. Unicitatea limbii in zona nu este data exclusiv de latinitatea ei. Ca un paradox, desi stapanirea romana si, implicit romanizarea, a durat in Spania vreme de 500 – 600 de ani, exista doua limbi vorbite, cea oficiala – spaniola (castiliana) si limba locala. Oficial mai sunt inca trei – catalana, basca si galiciana, neoficial multe. Diferentele sunt fundamentale, ele aparand datorita substartului diferit de populatie. Daca luam cazul Italiei, situatia este mai complicata. Jumatatea de nord vorbesc limba romanica vestica, iar la sud de Linia La Spezia-Rimini se vorbeste limba romanica orientala, strans inrudita cu limba romana.
            In cazul limbii romane, desi exista s-au format la distante mari, atat din punct de vedere al spatiului cat si al conditiilor, unicitatea ei este stabilita. Dialectele existente – dacoromana, istroromana, meglenoromana si aromana – nu duc la distrugerea unicitatii. Iar aceasta unicitate este data de faptul ca in acest areal a rezistat timpului populatia locala : tracii.
            In concluzie, latinitatea dunareana este unitara, bazata pe preluarea limbii latine vulgare de catre populatia majoritara, peregrini, ulterior cetateni „barbari” ai imperiului, niciodata considerati romani, niciodata asimiliati ca popor, ci doar ca limba si obiceiuri, numiti initial traci, cu derivatiile zonale – geti, daci, costoboci, carpi, moesi, tribali, ulterior considerati blachi/vlahi de catre toate popoare din jur, cu derivatiile zonale – moldoveni, olteni ardeleni, maramureseni, banateni, machidoni,  intotdeauna diferiti de ceilalti, indiferent de populatie, eleni, romani, illyri, apoi slavi, romei, greci, turci. In nici o stapanire nu au fost divizati ca popor, vlah a fost si Ioan Asan, dar si Stefan cel Mare, in nici o stapanire nu au fost vazuti ca popoare diferite, chiar daca au fost in state diferite, cu legaturi refacuta tarziu, pe baza memoriei colective a existentei unui mare si vechi popor.
            Marea masa a poporului trac, prin latinizare, preluarea limbii, obiceiurilor, putand aici include si crestinarea, pastrand totusi elementele de baza, legate de elementele de productie – transhumanta, credintele pagane – martisorul, traditii populare – calusul, s-a transformat in cadrul imperiului si, poate prin rotacizare, a primit numele de blac, oarecum asemanator cu trac, devenind finalmente vlah, cel putin unul dintre statele medievale primind numele de Walachia.
            Insa apartenenta la imperiu, latinitatea poporului este atat de mare, incat poporul a ales sa se numeasca roman, iar statul Romania, unic in marea slava.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, regii clie
Citiți mai multe

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula
Citiți mai multe

Cat de mult s-a retras Aurelian. I. Imparatul

In istoriografia romaneasca imparatul Aurelian este egal esecului. Primul imparat care a renuntat la o provincie romana : Dacia . In realitate Aurelian este cel care a reunificat Imperiul Roman. Dar sa vedem ce se stie despre el: Originea. Aurelian s-a nascut in Sirminium, provincia romana Moesia Superior . Fiu al unui bastinas asezat la curtea senatorului Aureliu, de la care si-a luat numele. Deoarece in zona bastinasii nu puteau fi decat daci, sansele ca originea sa sa fie getica sunt enorm de mari, daca nu certe. Dotat cu o capacitate militara innascuta, Aurelian se inroleaza ca soldat in armata imperiala, ajungand pana la functia de general. Imparatul Gallienus il alege ca mana sa dreapta si il numeste Equitum Dux – comandantul cavaleriei romane. Ii invinge pe carpi in 268 d.Hr. Lucru ce nu il impiedica sa participe la asasinarea imparatului Gallienus in acelasi an si sa il sustina pe Claudius al II-lea  la accederea la tron.
Citiți mai multe