Marile migratii. Partea a doua.

1. Gepizii. Asezati initial in zona Marii Baltice, popor germanic,  sunt supusi de catre huni si adusi ca mercenari ai acestora. Tot timpul langa huni, se aseaza alaturi de acestia in campia panonica. Dupa moartea lui Attila, conducatorul gepid Ardaric se revolta impotriva hunilor pe car ii invinge la Nardao in anul 454 dHr. Din acest moment, vreme peste o suta de ani, pana in 566 dHr. devin stapanii necontestati ai zonei.
Se aseaza in zona Campiei Tisei, printre yazigi. Imping dacii mari spre zona Crisana si Maramures. Stapanirea lor asupra zonei getice este evidenta, mai putin zona Basarabiei si a Munteniei. Imparatii de la Constiantinopole, pentru a avea liniste la nord de Dunare, accepta stapanirea zonei de catre gepizi. Practiv devin aliati, asigurand o suta de ani de liniste la granite.
Incepand cu stapanirea gepidica se instituie arealul de formare a poporului roman. Desi institutional si militar gepizii dominau din zona Ungariei, Slovaciei pana la Prut, teritoriul locuit efectiv ei se limita la zona panonica. Cu toate ca avea curtea regala la Apahida, in bazinul transilvanean, coborand ulterior, asa cum era si normal, la Sirmium, resturile convietuirii in zona carpilor, deveniti din ce in ce mai mult romani, sunt rare si dovedesc exact lipsa de vietuire in zona. Practic toate popoarele migratoare care vor veni in zona vor ocupa Campia Tisei, subordonand insa zonele romanilor. Zona locuita de romani – Crisana, Maramures, Moldova pana la Prut, Oltenia Banat si Transilvania, nu va fi niciodata locuita de alte popoare.
In anul 552 dHr. Imparatul Iustinian I hotaraste reluarea teritoriului getic. Se aliaza cu longobarzii si produc o infrangere dezastruoasa gepizilor in Batalia de la Asfeld, regele Thurisind murind in lupta. Puterea militara a gepizilor scade considerabil. In anul 567 dHr. Sunt definitiv ocupati de longobarzi. Dispar in istorie.
2. Avarii. Longobarzii nu raman in zona. Pleaca in zona italica, lasand in locul lor aliatii lor impotriva gepizilor – avarii. Populatie turcica, ajung o putere de temut in zona, cucerind orasul Sirmium in anul 582. Intreprind actiuni militare multiple in zona, atat ca adversari, cat si ca aliati, in special impotriva slavilor. Declinul regatului avar incepe cu anul 624 dHr. cand triburile slavilor se scutura de jugul avarilor. Se sedentarizeaza, pierzand insa din importanta militara. Carol cel Mare transforma regatul avar in marca, in jurul anului 800 dHr.
Influenta lor asupra zonei getice dupa anul 624 dHr. este discutabila, mai ales ca in zona Tisei aparuse o alta populatie, probabil secuii, in jurul anului 670 dHr. Se poate spune ca populatia romaneasca are un grad mare de autonomie, mai ales ca avarii sunt considerati stapanii zonei. Este perioada in care slavii se revarsa considerabil, ajungand la intinderea actuala. Secuii sunt un tampon intre avari si populatia romaneasca, mai ales ca secuii nu sunt cunoscuti ca un popr luptator, iar ei ajung in Transilvania adusi de unguri.
Importanta acestora dispare in timp, asimilati fiind de popoarele din jur.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, regii clie
Citiți mai multe

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula
Citiți mai multe

Cat de mult s-a retras Aurelian. I. Imparatul

In istoriografia romaneasca imparatul Aurelian este egal esecului. Primul imparat care a renuntat la o provincie romana : Dacia . In realitate Aurelian este cel care a reunificat Imperiul Roman. Dar sa vedem ce se stie despre el: Originea. Aurelian s-a nascut in Sirminium, provincia romana Moesia Superior . Fiu al unui bastinas asezat la curtea senatorului Aureliu, de la care si-a luat numele. Deoarece in zona bastinasii nu puteau fi decat daci, sansele ca originea sa sa fie getica sunt enorm de mari, daca nu certe. Dotat cu o capacitate militara innascuta, Aurelian se inroleaza ca soldat in armata imperiala, ajungand pana la functia de general. Imparatul Gallienus il alege ca mana sa dreapta si il numeste Equitum Dux – comandantul cavaleriei romane. Ii invinge pe carpi in 268 d.Hr. Lucru ce nu il impiedica sa participe la asasinarea imparatului Gallienus in acelasi an si sa il sustina pe Claudius al II-lea  la accederea la tron.
Citiți mai multe