Despre parinti. Partea intai.
In general iti alegi prietenii , rudele si chiar familia apropiata, frati, surori, o poti indeparta, dar parintii? Poti? oricat i-ai nega si ascunde, sangele lor curge prin tine, ai aceleasi gene, este cam greu.
Asa ca incepem cu unul dintre parinte, cu parintele celebru : ROMA
Legenda spune ca Aeneas, print troian, a reusit sa fuga de pe campul de lupta cu ceva soldati si, pe mare, sa ajunga in zona Romei actuale.
Una din doua: ori a fugit cu un numar mic de osteni cand Troia cadea prada distrugerii sistematice, in ambarcatiuni mici, ori nu se gasea pe frontul de lupta ci undeva in spatele liniilor inamice. Oricum, destul de interesant pentru un print sa nu lupte pana la capat.
Legenda crearii populatiei micutei cetati a Romei este mai instructiva. Un numar de barbati, putin zurbagii, talhari, pirati si raufacatori, dar indeajuns de mult sa nu ii doreasca nimeni ca vecini si, mai mult decat atat, rude, deoarece nu aveau suflet de femeie langa ei, hotarasc si pun la cale rapirea tuturor femeilor satului vecin, sabinii. Pusi in fata faptuli implinit, cu femeile dezonorate si infranti in lupta, sabinii accepta aceasta mezalianta, cam peste mana pentru ei.
Si totusi, cu toate aceste povesti dintr-o tinerete rau famata, se naste un popor mare si viguros ce a ajuns sa stapaneasca toata Europa.
Dar cum ?
Hannibal nu a fost infrant decisiv. A pierdut tactic atunci cand nu a acceptat atacul decisiv asupra Romei. Romanii au invatat din istorie si au ras Catargina de pe suprafata pamantului. Pur si simplu Republica Romana a cumparat aristocratia din Catargina. Cu aur mult. Luat tot de la greci, dusmanii pe mare ai catarginezilor.
Pe greci nici macar nu i-a atacat in sensul razboiului clasic. A oferit pe tava aristocratiei grecesti tot confortul din lume, bani, etc, nederanjandu-i absolut de loc. Grecii, pusi in fata unui razboi care le repugna cumplit, obisnuiti cu huzurul si viata de petrecere, au acceptat simplu noul stapan care pe deasupra le vorbea si limba, aveau si o veneratie reala pentru cultura lor. Langa ei au cazut si toate regatele elenistice create de Alexandru Macedon, inclusiv fal(n)icul Egipt.
Singurii cu care s-au chinuit au fost gali.
Doar germanii au scapat, doar pentru ca erau prea tari si nu prea aveau aur.
In perioada cuceririi Daciei de catre Traian de la formarea Republicii Romane trecusera vreo 600 de ani, de la prima extindere a Romei vreo 300 de ani, perioada destul de mare sa spunem ca toata administratia ce a colonizat Dacia mai avea doar ceva farama de sange de la Roma.
Mai mult decat atat, ca si acum, la margine merg doar elementele incapabile, bune de aruncat. Tot ce era mai rau , proscrisii celorlalte provincii au venit in Dacia.
Asa incat putem spune, cu mana pe inima, ca unul dintre parintii nostri au un pedigree atat de special incat cu greu il putem defini : roman, grec, elenistic, evreu, hispanic precum Traian, persan. Iar din punct de vedere moral, asa cum a fost invatat de parintii lor, aveau repere foarte bine definite : daca vrei ceva cu adevarat, ia si nu cere voie, sa minti, sa inseli, sa mituiesti, sa ucizi vecinul pentru a-i lua vaca din batatura, sa abandonezi sau sa schimbi tabara daca vezi ca nu mai sunt sorti de izbanda, totul pentru ati atinge scopul nobil : o viata mai buna si prosperitate pentru tine si copii tai.
la sfarsit, ferm convins ca v-am plictisit, pun si eu o intrebare.
OARE SEMANAM CU PARINTII NOSTRI ?
Asa ca incepem cu unul dintre parinte, cu parintele celebru : ROMA
Legenda spune ca Aeneas, print troian, a reusit sa fuga de pe campul de lupta cu ceva soldati si, pe mare, sa ajunga in zona Romei actuale.
Una din doua: ori a fugit cu un numar mic de osteni cand Troia cadea prada distrugerii sistematice, in ambarcatiuni mici, ori nu se gasea pe frontul de lupta ci undeva in spatele liniilor inamice. Oricum, destul de interesant pentru un print sa nu lupte pana la capat.
Legenda crearii populatiei micutei cetati a Romei este mai instructiva. Un numar de barbati, putin zurbagii, talhari, pirati si raufacatori, dar indeajuns de mult sa nu ii doreasca nimeni ca vecini si, mai mult decat atat, rude, deoarece nu aveau suflet de femeie langa ei, hotarasc si pun la cale rapirea tuturor femeilor satului vecin, sabinii. Pusi in fata faptuli implinit, cu femeile dezonorate si infranti in lupta, sabinii accepta aceasta mezalianta, cam peste mana pentru ei.
Si totusi, cu toate aceste povesti dintr-o tinerete rau famata, se naste un popor mare si viguros ce a ajuns sa stapaneasca toata Europa.
Dar cum ?
Hannibal nu a fost infrant decisiv. A pierdut tactic atunci cand nu a acceptat atacul decisiv asupra Romei. Romanii au invatat din istorie si au ras Catargina de pe suprafata pamantului. Pur si simplu Republica Romana a cumparat aristocratia din Catargina. Cu aur mult. Luat tot de la greci, dusmanii pe mare ai catarginezilor.
Pe greci nici macar nu i-a atacat in sensul razboiului clasic. A oferit pe tava aristocratiei grecesti tot confortul din lume, bani, etc, nederanjandu-i absolut de loc. Grecii, pusi in fata unui razboi care le repugna cumplit, obisnuiti cu huzurul si viata de petrecere, au acceptat simplu noul stapan care pe deasupra le vorbea si limba, aveau si o veneratie reala pentru cultura lor. Langa ei au cazut si toate regatele elenistice create de Alexandru Macedon, inclusiv fal(n)icul Egipt.
Singurii cu care s-au chinuit au fost gali.
Doar germanii au scapat, doar pentru ca erau prea tari si nu prea aveau aur.
In perioada cuceririi Daciei de catre Traian de la formarea Republicii Romane trecusera vreo 600 de ani, de la prima extindere a Romei vreo 300 de ani, perioada destul de mare sa spunem ca toata administratia ce a colonizat Dacia mai avea doar ceva farama de sange de la Roma.
Mai mult decat atat, ca si acum, la margine merg doar elementele incapabile, bune de aruncat. Tot ce era mai rau , proscrisii celorlalte provincii au venit in Dacia.
Asa incat putem spune, cu mana pe inima, ca unul dintre parintii nostri au un pedigree atat de special incat cu greu il putem defini : roman, grec, elenistic, evreu, hispanic precum Traian, persan. Iar din punct de vedere moral, asa cum a fost invatat de parintii lor, aveau repere foarte bine definite : daca vrei ceva cu adevarat, ia si nu cere voie, sa minti, sa inseli, sa mituiesti, sa ucizi vecinul pentru a-i lua vaca din batatura, sa abandonezi sau sa schimbi tabara daca vezi ca nu mai sunt sorti de izbanda, totul pentru ati atinge scopul nobil : o viata mai buna si prosperitate pentru tine si copii tai.
la sfarsit, ferm convins ca v-am plictisit, pun si eu o intrebare.
OARE SEMANAM CU PARINTII NOSTRI ?
Comentarii