Cat de mult s-a retras Aurelian. III Conditionari locale.

Dupa cum am aratat mai inainte, din intreg teritoriul getic, cucerirea romana s-a produs doar asupra Daciei si a getilor lui Cotiso, insumand aproape un sfert din suprafata totala. La momentul declansarii atacului de catre Traian, unitatea getica era departe de a exista. Desi in mod cert nu exista un conflict intre regatele getice, Decebal nu primeste ajutor militar. Aliatii lui sunt bastarnii si roxolanii. Urmarea este ca Traian nu intra cu trupele in celelalte regate dacice, aceste ramanad nesupuse.

Populatia locala nu putea accepta cucerirea, asa incat la moartea lui Traian se revolta. Revolta este repede innabusita de Hadrian, nu fara pierderi. Atat de mari incat hotaraste parasirea proviciei. Insa pierderea zonei aurifere ar fi fost dezastruasa, as incat pe langa Legiunea XIII Gemina, mai aduce in zona Legiunea a V-a Macedonica. Moartea lui Hadrian produce, cum era de asteptat, o noua rascoala. In 138 d Hr Antonius Pius infrange a doua si ultima rascoala dacica. La treizeci de ani de la cucerire, vazand beneficiile materiale ale civilizatiei romane, populatia dacica se supune si, din ce in ce mai mult, se romanizeaza. Accepta intr-un final statutul de peregrin, cu bune si rele. Insa romanizarea se produce doar la nivelul limbii, populatia dacica ramanad pe mai departe “barbara” in ochii cetatenilor romani.  Acest lucru se petrece chiar si dupa aplicarea edictului lui Caracalla – cetatenia romana acordata tuturor locuitorilor imperiului.

In jurul Daciei romane populatia getica nu se amesteca in viata provinciei. Pana in momentul in care incep razboaiele marcomanice. Costobocii intra in coalitia antiromana, avand numeroase incrusiuni in provincie. Punctul culminant este iarna 170/171 dHr cand ajung la Atena, distrugand templele din Attica. Infranti, sunt convinsi de guvernatorul Daciei  sa atace triburile vandale. Participa ulterior alaturi de trupele romane in al doilea razboi marcomanic. In cele din urma costobocii accepta ca in numar de 18.000 dintre ei sa treaca in provincial Dacia.

Daca dacii mari nu participa la nici un conflict militar, carpii asezati intre Carpati si Nistru au relatii foarte bune cu Imperiul roman. Datorita necesitatatilor economice, cat si vecinatatii, carpii incep sa foloseasca din ce in ce mai intens limba latina, lingua franca in zona. In aceste conditii, apropierea de populatia din Dacia produce mutatii atat la nivelul limbii, cat si la nivelul costructiei sociale. Carpii incep sa adopte sistemul roman de conducere, regatul acestora devenind din ce in ce mai mult romanic. Spre deosebire de costoboci care actionau pe tiparul triburilor barbare – atac, jaf si retragere- carpii incep sa dezvolte o relatie economica durabila, incepand sa se integreze constructiv in lumea romana. Insa daca integrarea cu provincia Dacia se face la nivel lingvistic, moral  si economic, deosebirea fundamentala este statalitatea. Sub nici o forma carpii nu ar fi acceptat conducerea romana. Dar, in acelasi timp, ar fi dorit sa conduca provincia Dacia, izvor nesecat de bogatie.

Solutia aleasa este presiunea constanta in zona. In alianta cu noii veniti, gotii, si nu numai, incep raiduri intense. Intre 260 si 268 dHr sprijina toti uzurpatorii ridicati la Sirmium, printre care si Regalianus, urmas al lui Decebal. Claudius II este cel care zdrobeste ultima incercare de rebeliune, sprijint fiind de Aurelian.

In anul 271 dHr Aurelian  retragere Legiunea XIII Gemina si o aseaza la Colonia Ulpia Ratiaria pe malul Dunarii, in Bulgaria de azi. Legiunea V-a Macedonica este ultima care paraseste provincia Dacia in 274 dHr, fiind asezata la Oescus, Bulgaria de azi. Ultimele ramasite militare si adminsitrative se retrag in 275 dHr.Din acel moment, fosta provincie Dacia este ocupata de carpi.

Relatiile nu inceteaza, ele evoluand la un nou nivel. Din acest moment se poate spune ca un nou stat, neatestat documentar, s-a nascut : Regatul Carpic, regat clientelar Romei, foederati.