Cat de mult s-a retras Aurelian. IV. Cauzele retragerii.

Desi cauzele oficiale sunt cu totul altele, din punctul meu de vedere cauzele retragerii aureliene sunt.
1.      Cauze militare. Cele doua legiuni cantonate in Dacia – Legio XIII Gemina si Legio V Macedonica erau necesare imparatului in alte zone. Retrase, ele au avut sediul pe linia Dunarii, insa au avut numeroase castre la nord de Dunare, pe toata linia.  Apararea limes-ului dunarean este deosebit de importanta, bariera naturala creând posibilitatea unei aparari eficace, ce putin la nivel perceptiv. Realitatea este ca aparitia hunilor va produce modificari esentiale ale tacticilor de aparare a frontierelor.
2.      Cauze politice. Imparat general, Aurelian avea nevoie de liniste in zona. Supus unor presiuni constante din partea carpilor si gotilor, adopta solutia retragerii si predarii tereitoriului carpilor. Acestia ocupa Dacia romana, parasind zona dintre Prut si Nistru, ocupata de catre goti. Carpii, dobandind unul dintre cele mai bogate teritorii din Europa, se linistesc, inceteaza atacurile asupra Imperiului roman. Ei accepta statutul de foederati, intrand intr-o dependenta cel putin economica cu imperiul, adoptand sistemul statal roman. Legatura stransa cu imperiul continua pana in anul 602 dHr, anul patrunderii populatiei slave in Peninsula Balcanica., dar si dupa momentul reaparitiei trupelor bizantine la Dunare. Din ce in ce mai mult populatia de la nord de Dunare, mai ales datorita invaziilor, accepta si doreste o legatura stransa cu imperiul, singurul ajutor. Pe de alta parte gotii se sedentarizeaza. Perioada dintre 274 dHr, anul retragerii aureliene, si 375 dHr reprezinta  o suta de ani de liniste. Este perioada in care are loc divizarea completa a gotilor in ostrogoti si vizigoti. Doare presiunea hunilor ii pune in miscare, vizigotii coborand la sud de Dunare, iar ostrogotii ocupand Pannonia.
3.      Cauze economice. Economia imperiului era aproape de apogeul crizei. Dupa o perioada mare de excese, datorata in mare masura de cuceriri, economia bazata de sclavi intra in criza. Solutia aleasa de Caracalla este acordarea cetateniei pentru peregrini in scopul maririri bazei de impozitare. Efectul economic nu este cel urmarit, in special deoarece „sangele” economiei romane erau peregrinii, persoane care desfasurau activitati economice dar nu plateau impozite. Odata ajunsi cetateni si implicit platitori de impozite, multi dintre ei saracesc, o parte ingrosand randul saracilor din marile orase, altii devenind tarani dependenti ai marilor latifundii, viitorii coloni. Astfel, populatia din Dacia romana, peregrina pana in 212 dHr, ceteteni romani ulterior, perspectiva unor activitati comerciale fara taxe era imbucuratoare. Retragerea aureliana nu a dus la distrugerea relatiilor comerciale, acestea continuand si, putem spune, ducand la o relativa prosperitate datorata lipsei taxelor.
4.      Cauze sociale. Din momentul cuceririi Daciei, populatia romana a trecut prin diferite stadii sociale : sclavi, libreti, peregrini. Din 212 dHr intreaga populatie este compusa din cetateni romani, conform edictului lui Caracalla – Constitutia Antoniana. Insa niciodata acesti cetateni romani proveniti din peregrini nu vor fi priviti ca cetateni adevarati. Pana nu vor ajunge la functii inalte, deci toti locuitorii saraci, taranii coloni, vor fi considerati „barbari”. Exempul cel mai elocvent este al imparatilor-soldati. Desi ajung in varful ierahiei, istoriografia antica va consemna ca ei sunt nascuti din parinti „barbari”. In general familia lor se va stinge dupa diparitia acestora, aristocratia romana neacceptand niciodata ca din randul lor sa faca parte „barbari”. Astfel incat, cu exceptia aristocratiei romane din Dacia, majoritatea celorlalti locuitori nu aveau decat legaturi comerciale cu imperiul. Parasirea Daciei nu va consemna o drama de proportii precum parasirea Britanniei. Dacii romanizati lingvistic vor ramane pe loc, in special datorita continuarii relatiilor comerciale cu imperiul, cat si a relatiilor de sange cu carpii, la randul lor romaniazati.
5.      Cauze zonale. Dupa o perioada de 8 ani de rascoale la Sirmium, Aurelian avea nevoie de liniste aici. Toate rascoalele au avut puternic sprijin carpic si gotic. Caludius II si Aurelian infrang ultima rascoala la Naissus. Cu zona de nord linistita, cu carpii si gotii multumiti si nedornici de incursiuni militare, Aurelian se putea indrepta spre alte zone.
Concluzie. Pentru Aurelian retragerea trupelor din Dacia era cea mai buna solutie, raul cel mai mic: liniste la granita de nord, pastrarea legaturilor economice, solide din acest moment, asigurarea subordonarii lor ca foederati. Carpii, gotii si romanii vor fi pentru o suta de ani buni parteneri. Aceasta legatura va fi distrusa iremediabil de catre huni. Aparitia acestora este inceputul sfarsitului.

Comentarii

Anonim a spus…
si cu toate acestea, de ce nu este scris nicaieri ca a existat un stat carpic? in nici o lucrare istorica romana nu apare asa ceva. mi se pare un pic tras de par. si mult prea cuprins de febra dacologiei.
30 august 2010 la 15:28
Banica Marius Valentin a spus…
Nu se pune problema dacologiei. spui ca nu apare in nici o carte de istorie, in schimb sunt prea multe informatii disparate, pareri si idei, niciodata spuse plenar, care conduc la acceasi parere : o continuitate statala la nord de Dunare dupa retragerea aureliana.
30 august 2010 la 19:02
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, regii clie
Citiți mai multe

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula
Citiți mai multe

Cat de mult s-a retras Aurelian. I. Imparatul

In istoriografia romaneasca imparatul Aurelian este egal esecului. Primul imparat care a renuntat la o provincie romana : Dacia . In realitate Aurelian este cel care a reunificat Imperiul Roman. Dar sa vedem ce se stie despre el: Originea. Aurelian s-a nascut in Sirminium, provincia romana Moesia Superior . Fiu al unui bastinas asezat la curtea senatorului Aureliu, de la care si-a luat numele. Deoarece in zona bastinasii nu puteau fi decat daci, sansele ca originea sa sa fie getica sunt enorm de mari, daca nu certe. Dotat cu o capacitate militara innascuta, Aurelian se inroleaza ca soldat in armata imperiala, ajungand pana la functia de general. Imparatul Gallienus il alege ca mana sa dreapta si il numeste Equitum Dux – comandantul cavaleriei romane. Ii invinge pe carpi in 268 d.Hr. Lucru ce nu il impiedica sa participe la asasinarea imparatului Gallienus in acelasi an si sa il sustina pe Claudius al II-lea  la accederea la tron.
Citiți mai multe