Istoria apocrifa a Romaniei

              Cu aproape o mie de ani înainte de naşterea lui Iisus Hristor, orizonturile mărilor au fost întunecate de o puzderie de corăbii. Locuitorii din viitorul bazin al Antenei, precum şi cei de pe malurile Asiei Mici, hittiţii, au văzut cum din aceste corăbii coboară şiruri nesfârşite de oameni – bruneţi, cu tenul întunecat, vorbitori ai unei limbi necunoscute, răi şi neînfricaţi. Sunt „oamenii mării” – grecii. După ce câştigă războiul, o mică parte dintre ei se opresc şi crează o aşezare. Restul continuă drumul pentru alte cuceriri.             Orice istorie a Europei începe invariabil cu grecii. Ei sunt creatorii culturii, religiei, sitemului politic antic. Ei sunt începutul, ei sunt „unitatea în diversitate”. Dacă ei nu ar fi existat, întreaga noastră societate ar fi arătat altfel. Efervescenţa culturală a grecilor a creat diferitele forme de guvernare – de ...

             În 1383 Radu I, principele Valahiei, trece în nefiinţă. În locul său la domnie este înscăunat fiul cel mare, Dan I. Între momentul în care acesta urcă pe tron şi momentul în care trece în nefiinţă trec trei ani. Ani tumultuoşi, plini de lupte între cei doi fraţi bulgari Straţimir şi Şişman, cu presiunea maghiară constantă şi un nou popor năvălitor: otomanii.             Controversa urcării pe tron, cât şi al decesului acestuia, este extrem de importantă deoarece a creat un conflict dus pe mai multe sute de ani între prezumtivii conducători ai Valahiei, conflict ce finalmente a slăbit puterea domnească şi, implict, ţara.             Ce ştim despre cei doi.             Dan I , domn şi voievod al Valahiei începând cu 1383, este fiul lui Radu I cu pr...

           În anul 1310 la sud de Carpaţi apare un nou stat aflat sub suzeranitate maghiară. În fruntea acestui stat se aşează Basarab, fiul lui Thicomer.             Despre originea lui Basarab şi crearea Valahiei am scris în alte postări: Valahia , dezvoltarea ulterioară a acestui nou stat creând premisele unei noi puteri în zonă. Câştigarea independenţei faţă de coroana maghiară purtată de Carol Robert   d’Anjou pune la sud de Carpaţi un stat puternic, militar şi economic, stăpânitor peste un drum comercial important, cu puternice relaţii cu statele din jur.             Basarab I păstrează religia catolică , împreună cu el rămânând sau trecând la catolicism întreaga sa curte. Papa Ioan al XXII-lea îl laudă pentru zelul cu care converteşte la catolicism şi extermină pe cei “schismatici”, populaţia majoritar ortodoxă. ...

           Suntem la începutul anului 2011. În plină criză economică mondială, poporul român are de trecut poate cea mai grea perioadă. Este o încercare mult mai grea decât toate încercările prin care a trecut poporul român, cel puţin în perioada lui modernă.             Dintre toate crizele cu care se confruntă poporul român, singura criză de care nu este vinovat guvernul român este criza economică. Pus faţă în faţă cu o criză economică globală, românilor li se dezvăluie, în toată „splendoarea” caracteristică, toate celelalte crize care macină societatea românească. Din punctul meu de vedere toate aceste crize sunt născute, pe de-o parte, din necunoaşterea sau cunoaşterea parţială a istoriei, iar pe de altă parte din falsificarea istoriei şi impunerea, din nefericire premeditat, a unor false personaje demne de mândrie naţională. Şi cum sunt destul de multe voci din jurul meu care...

Mecanismul unirii conceput de către contele Walewski , ministrul de externe al Franţei, presupunea alegerea unei singure persoane ca domn atât în Moldova, cât şi în Valahia. Negocierile intense între cele două partide naţionale, cu Alecsandri reprezentant al Moldovei şi Brătianu reprezentant al Valahiei, duse prin cabinetul de externe francez, au finalmente sorţi de izbândă. Domnul ales va fi moldovean, cabinetul noului stat condus de un moldovean, cu oameni politici preponderent din Moldova, capitala noului stat stabilindu-se la Bucureşti. Astfel se crea garanţia existenţei unui stat echilibrat politic şi naţional. Numai că partida naţională din Moldova avea un impediment major – persoana domnului. Iniţial propunerea fu avansată lui Vasile Alecsandri, persoana cu influenţa cea mai mare la Paris. Cu eleganţa aristocratică recunoscută, respinge propunerea, considerând că este mult mai folositor ţării din poziţia pe care o ocupă. Cum era evident că fiecare conducător al facţiunilor inter...

Aşa cum scriam în postarea anterioară, unul din miturile fundamentale ale Unirii Principatelor este acela că Mica unire ar fi produsul exclusiv al clasei politice româneşti din acea vreme care a reuşit prin îndrăzneală şi determinare să pună marile puteri în faţa faptului împlinit. Realitatea este cu totul diferită, însă acest mit a fost impus încă din primul moment în scopul direct de a ascunde adevăratele intenţii ale Franţei şi conducătorilor politici români din acele vremuri. Unirea Principatelor nu era un element politic nou. Începând cu 1848 Vama de la Focşani este desfiinţată, practic existând o uniune vamală între cele două state. Chiar şi hegemonia unui singur imperiu, cel otoman, crea posibilitatea unei uniri de facto. Însă dorinţele legitime ale românilor aveau nevoie de un puternic sprijin extern. Acţiunile unioniste ale românilor se desfăşoară în principal în Franţa, creându-se astfel un curent european favorabil acestei acţiuni. Imperiul Francez, prin oamenii de cultură...

În istoriografia românească Mica unire din 1859 şi activitatea ulterioară este caracterizată de trei elemente fundamentale. Prima ar fi aceea că Mica unire ar fi produsul exclusiv al clasei politice româneşti din acea vreme care a reuşit prin îndrăzneală şi determinare să pună marile puteri în faţa faptului împlinit. A doua ar fi mesianismul unei persoane, Alexandru Ioan Cuza pe care Providenţa însăşi l-a aşezat pe tronul celor două ţări româneşti. Capacitate extraordinară, dreptatea întruchipată, fidelitatea faţă de ţară şi caracterul ireproşabil ar fi elementele definitorii ale lui. Al treilea element reprezintă existenţa unui efort susţinut al unei persoane, domnitorul ţării, înconjurat de o echipă devotată ţării, care ar fi impus anumite reforme fundamentale ce vor modifica faţa noului stat împotriva curentului general, lucru pentru care a plătit cu tronul. Deşi toate documentele istorice converg spre un alt răspuns, în continuare istoriografia oficială prezintă aceste element...