De ce nu s-a spus

Sunt doua sintagme referitoare la istorie : „asa s-a scris istoria” si „istoria este scrisa de invingatori”. Din nefericire, politica a reusit intotdeauna sa transforme, sa retranscrie istoria in functie de propriile interese. De la proslavirea unora si demonizarea altora, in cel mai scurt timp se poate trece la fenomenul invers – demonii de ieri devin ingeri si „vitavercea”. Sunt atat de multe exempel in perioada recenta, rescrierea istoriei a fost atat de ampla, incat este nefiresc sa dau exemple precise.

            Daca vechii cronicari, Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir nu pot fi suspectati, incepand cu Soala Ardeleana incepe scrierea istoriei romanilor. Deoarece din punct de vedere politic binele natiunii  reprezenta recunoastrea poporului roman din Ardeal ca natiune, s-au folosit toate  armele perioadei, inclusiv renuntarea la religia stramoseasca, ortodoxa, si unirea cu Roma. Desi elementele programatice sunt exceptionale, Supplex Libellus Valachorum fiind primul document al afirmarii nationale, desi au reusit sa elimine scrierea chirilica si sa impuna grafia latina, desi actiunile lor, dublate de miscarea lui Horea, Closca si Crisan, au adus in primplanul vietii problema nationala romana, cu toate ca miscarea lor a pus piatra de temelie a constiintei nationale, au facut cel mai mare rau cu putinta poporului, au scris istoria fals. Si daca acest lucru s-ar fi facut din eroare, nu ar fi fost de condamnat, dar au scris gresit istoria romanilor in cunostinta de cauza, pur din motive politice.

             Din punct de vedere al stiintei istorice, devin extremisti latinisti afirmand ca populatia dacica a fost exterminata in urma razboaielor, noi fiind doar urmasii romanilor. Urmarea este crearea unor miscari istorice maghiare care arata ca poporul roman s-a format exclusiv la sudul Dunarii, migrand ulterior in Transilvania.

            Din punct de vedere lingvistic raman la fel de extremisti, inlocuind cuvintele imprumutate din alte libi cu neologisme latine. Urmarea este denaturarea limbii romane, noua limba creata fiind definitiv despartita de limba populara. Ca urmare, aceasta pseudolimba romana nu va fi niciodata adoptata.

            Din fericire, acesta abordare politica a istoriei  fost repede abandonata.

            O alta problema a istoriei a fost data de aparitia teorie rosleriene cu privire la parasirea completa a teritoriului Daciei de catre populatie in urma retragerii aureliene. Teorie bazata in parte de ideile Scolii Ardelene de puritate latina a populatiei in urma exterminarii populatiei dacice, in parte de teoria imposibilitatii adoptarii limbii latine intr-o perioada atat de scurta. Populatia s-a retras la sud, s-a format poporul roman si ulterior, dupa venirea maghiarilor, au migrat la nord ca pastori ai acestora. Primul care combate si arata continuitatea populatiei dacice dupa retragerea aureliana, cat si romanizarea acestuia, este AD Xenopol in lucrarea „Teoria lui Rosler. Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana”. Toate lucrarile ulterioare ale istoricili, in frunte cu Nicolae Iorga, vor combate teoriile rosleriene, cat si ale predecesorilor sai, staruind asupra prezentei dacilor in Romania si asupra faptului ca noi suntem urmasiidacilor romanizati. Dar atat, pastrand romanitatea la granita Dunarii, nedorind sa coboare mai la sud, considerand tot din motive politice, din dorinta de a statua drepturile romanesti asupra Transilvaniei, ca cei de la sud de Dunare nu sunt romani, iar poporul roman s-a format doar la nord de Dunare.

            Comunismul nationalist a adus a doua forma de extremism. Latura dacica a fost exagerata, mostenirea dacica exacerbata, latinitatea a fost trecuta pe planul doi. In continuare nu se vorbeste despre sudul Dunarii.

            Acesta ar fi momentul clarificarii istorice a originii poporului roman, chiar daca din punct de vedere stiintific si nu la nivelul maselor mari ale populatei. Din nefericire acest lucru nu se produce. Cauza principala? Aparitia pelasgismului, noua forma de extremism istoric. Teoria existentei unui popor atemporal, pelasgii, cu baza de plecare Getia, care au reusit sa colonizeze toata lumea europeana, cu exceptia grecilor, creand un singur stat, o singura limba, un singur set de principii, inclusiv in Egiptul antic, noi fiind astfel stramosii lumii, este atat de aprig combatuta de istorici, incat acestia nu accepta nici o alta idee care modifica principiile de baza ale aparitiei poporului roman : populatie cu radacini dacice, colonizata partial, adoptand limba latina si principiile romane, dar pana la granita Dunarii. Mai jos sunt tracii, alt popor, neluandu-se nici o secunda in calcul unicitatea lingvistica si sociala, dovedite si acceptate oficial, nici spusele lui Herodot „getii sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, confirmare directa a existentei getilor ca ramura a tracilor,  distrugand astfel unicitatea unui popor asezat pe ambele maluri ale Dunarii si vaduvind poporul roman de asecendeta  cel putin a unui personal definitoriu istoriei universale Constantin cel Mare.

            De aceea nu s-a spus, din nefericire nespunandu-se nici acum, iar sansele de a se spune oficial sunt mici, devenind din ce in ce mai mici odata cu propagarea pelasgismului.