Ce nu s-a spus. Personalitati. Partea a doua

Crestinismul in zona romaneasca  a ajuns din primele momente ale aparitiei lui. Trecand peste traditia Bisericii Ortodoxe Romane prin care pamantul Dobrogei a fost crestinat de catre Apostolul Andrei, influenta crestinismului asupta pamanturilor tracice este de netagaduit. Iar atat de mare a fost flacara credintei, incat Episcopia Tomisului a existat si a dat martiri inca din timpul persecutiilor imparatului Decius (249 – 251). Iar cercetarea teologica era atat de dezvoltata, incat din zona au plecat multi cuviosi parinti care au aratat calea spre Dumnezeu.

            Dintre toti doua personalitati marcante au schimbat fundamental fata crestinismului si mersul istoriei. Putem spune ca prin ei lucrarea lui Dumnezeu a miscat lumea din temelii.

            Sfantul Ioan Casian 360 – 435 d Hr . Nascut in Scythia Minor – Dobrogea, din parinti geti, copilareste printer calugari, marcat fiind de sfinţenia, râvna pentru Hristos şi nevoinţa „călugărilor sciţi". Hotaraste la 20 de anis a se calugareasca. Incepe o calatorie spre Betleem impreuna cu prietenul sau Gherman. Ajunge si in Egipt unde viziteaza manastirile si sihastriile din zona. Datorita tulburarilor din zona provocate de arhiepiscoplul Alexandriei Teofil, pleaca la Constantinopole la Patriarhul Ioan Chrysostom – Ioan Gura de Aur, devenind ucenic devotat al acestuia. Neintelegerile dintre Ioan Chrysostom si Teofil ajung la apogeu in anul 404 dHr., ducand la debarcarea si surghiunirea in Armenia a lui Ioan Chrysostom. Sfantul Ioan Casian pleaca la Roma pentru a-ia apara cauza in fata Papei Inocentiu I. fara folos. In anul 407 dHr, in surhiun Ioan Chrysostom trece la cele vesnice. Scarbit de lumea imperiala bizantina, nu va mai merge niciodata in imperiu. Se stabileste in sudul Galiei, la Massalia (Marsilia) si isi incepe activitatea care va transforma radical crestinitatea latina :

a.       Definitiveaza lucrarea imensa in 24 parti Convorbiri cu Parintii - Collationes Patrum, lucrare prin care corecteaza anumite dogme crestine, statuandu-le si prezentandu-le cu valoare dogmatica crescuta.

b.      Scrie monumentala lucrare patristica, stabilind dogma crestina referitoare la nasterea Domnului Iisus Hristos Despre întruparea Domnului, contra lui Nestorie, respingand si incepand lupta impotriva ereziei nestoriene.

c.       Pune piatra de temelie a  monahismului occidental prin crearea primelor manastiri in sudul Galiei, oranizand viata monahala si principiile sale. In lucrarea Despre aşezămintele mănăstirilor de obşte şi despre tămăduirea celor opt păcate principale defineste pacatele si calea manturii.

Aceste lucrari fac din Sfantul Ioan Casian una dintre persoanele care au definitivat dogma crestina,

cu o influenta covarsitoare asupra crestinismului occidental.

            Cuviosul Dionisie cel Mic „Scitul” 470 – 575 dHr. Plecat din zona Dobrogei, ajunge la Mormantul Sfant, ulterior la Constantinopole, unde studiaza intens scrierile teologice. La cererea Papei Ghelasie, este trimis la Roma pentru a traduce lucrarile sfinte in limba latina. Aici traieste si slujeste sub zece papi, devenind traducator principal al scrieilor dogmatice latine. In urma sederii in Alexandria deprinde si cunoastrea astronomiei. Asa incat intemeiaza era crestina în locul erei păgâne, începând calendarul şi numărătoarea anilor „De la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu de la împăratul Diocleţian, ca până atunci, pentru ca astfel să fie tuturor mai cunoscut începutul nădejdii noastre şi pentru ca să apară mai clară cauza răscumpărării neamului omenesc, adică Patimile Mântuitorului nostru". In acest sens scrie doua lucrari, „Carte despre Sfintele Paşti" şi „Argumente Pascale", stabilind datele pascale, calcularea lor si calculul anilor inainte de Hristos si dupa Hristos. Era crestina definita de Dionisie cel Mic intra in vigoare in anul 527 dHr, fiind in vigoare si in acest moment.

            Aceste doua personalitati sunt definitorii pentru istoria si evolutia ulterioara a omenirii. Nascuti si cresuti in spiritul vlah, romanesc, au adus ravna si iscusinta poporului getic in slujba omenirii. Din nefericire, cu exceptia lumii bisericesti, aceste personalitati lipsesc cu desavarsire din lucrarile istorice romanesti. Nu vorbesc aici de lucrarile istorice aprofundate, scrise pentru istorici, ci lucrarile istorice adresate maslor largi ale populatiei.

            Este un exemplu trist al felului cum istoriografia romaneasca a reusit sa dea uitarii luminile calauzitoare si sa prezinte noua exemple proslavite, dar nu intotdeauna cu lucrari corecte si demne.

            Sursa : http://www.sfant.ro