602 dHr.

Incepand cu Maximinus Thrax imparatii romani erau alesi din randul generalilor. Numarul celor care nu au fost generali este infim. Mai mult decat atat, extrem de multi generali erau alesi de catre trupele de la Dunare, intai din Sirmium. Dupa ruperea imperiului trupele dunarene isi pastreaza intaietatea. De secole foarte multi imparati proveniti din randul generalilor aveau origini getice sau tracice, acelasi popor. Insusi Constantin cel Mare are tatal get. Ultimul imparat roman de importanta deosebita din estul imperiului, Justinian I, nascut in zona macedoneana, fiu al imparatului Iustin, fiu de taran dacic, precum imparatul Leon, precum... Oricum, lista aceasta de imparati romani , de est sau de vest, cu sange dacic sau nu, legiuitori sau nu, ramasi in istorie sau doar in cronologie, aveau un lucru impreuna - fusesera urcati pe tron de trupele de la Dunare.
Asa si imparatul Mauriciu. Comandant militar l al imperiului, adoptat de Tiberius I Constantin, profita de moartea subita a acestuia prin ingerare de otrava si ajunge imparat. Eliberereaza Sirmium si ii reda vechea putere militara in anul 593dHr. Puterea militara crescuta alegiunilor dunarene se va vedea 9 ani mai tarziu. Cam toti imparatii romani aveau acceasi idee - refacerea administratiei. Insa ideile acestora de cele mai multe ori se sfarseau prin revolte, asasinate, etc. Acelasi lucru se intampla si cu Mauricius. Satul de marinea taxelor si de reformele administrative, Flavius Focas Augustus, un mic ofiter din Sirmium, se rascoala in fruntea trupelor si pleaca la Constantinopole pentru a se instala imparat. Anul 602 dHr. putea fi un an ca oricare altul, un an in care pentru a cata oara ? trupele de la Dunare pleaca aducand pe tron pe liderul lor. Dar nu a fost asa.
In momentul in care trupele parasit Dunarea, masa imensa de slavi a inceput sa se reverse. Prinsa in lupta interna, armata nu a mai stavilit puhoiul de oameni care a inceput sa se aseze. Si s-au asezata atat de temeinic incat trupele bizantine aveau sa ajunga la Dunare abia peste 400 de ani. 
Consecintele anului 602 dHr. pentru poporul roman sunt cruciale. Daca nu ar fi existat un an 602 dHr, iar trupele ar fi ramas pe Dunare, este posibil ca poporul roman sa nu se mai fi nascut. El sa fi ramas pe veci legat de imperiu.
Si pentru imperiu consecintele sunt definitorii. Heraclius, urmasul lui Focas, renunta la mostenirea romana. teritorial pierzand Tracia, zona locuita de persoane vorbitoare a limbii latine, fara trupele de la Dunare, de asemenea vorbitoare de limba latina, adopta limba greaca ca limba oficiala. Din Augustus si Imperator devine Basileu. La 50 de ani de la moartea ultimului mare imparat roman, Iustinian , ultima legatura cu imperiul roman dispare. Din acest moment noul imperiul, Bizantin, devine nationalist si xenofob.
La nord de Dunare legatura se rupe. Ramane nazuinta si dorinta de a apartine de imperiu. Cand trupele maghiare intra in Pannonia si revendica pamanturile transilvane ca mostenire de la Attila, juzii valahi resping aceasta cerere. Ei primisera pamanturile de la imparat. De la Aurelian. Insa cand trupele imperiului ajung din nou la Dunare, sub conducerea lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul iar legaturile cu imperiul se reiau, este prea tarziu. Cele doua popare nu mai aceeasi limba, asa incat valahii nici nu mai doresc, nici nu mai accepta dominatia bizantina. Poporul roman, valah, este format.
Alea jacta est.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, regii clie
Citiți mai multe

Er[ă]ul naţiunii. Mihai Viteazul

           Precum in literatură, istoria românilor prezintă patru vajnici viteji, clasici ai istoriografiei – Mircea Cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Prezentările sunt exclusiv pozitive, fără nici o umbră aruncată pe portretele acestora.             Având în Ştefan cel Mare o excepţie, deşi nici acesta nu este la înălţimea canonizării, ceilalţi trei eroi naţionali au fost cosmetizaţi la un nivel inimaginabil. Cu petele înlăturate, spălaţi şi călcaţi, sunt prezentaţi naţiunii ca simboluri ce luminează pe firmamentul creaţiei naţionale.             Şi totuşi…             Originea şi ascensiunea lui Mihai Viteazul sunt prezentate legendar. Fiu al lui Pătraşcu cel Bun, coborâtor din stirpea lui Mircea cel Bătrân, Mihai urcă pe treptele dregătoriei fiind numit stolnic în timpul domniei lui Mihnea Turcitul. Următorul domnitor îl numeşte Ban al Mehedinţilor, în 1592, pentru ca un an mai târziu Alexandru ce Rău să îl numească Ban al Craiovei. Ajuns în dregător
Citiți mai multe

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula
Citiți mai multe