Marile migratii. Maghiarii

            Cea de-a doua populatie migratoare cu impact deosebit asupra istoriei romanilor. Asezati in zona Muntilor Urali, migreaza in sec V in stepele de pe Don si Volga, intrand in contact cu populatia khazara. Spre anul 750 dHr. ajung in Levedia, „Magna Hungaria”, zona dintre Don si Marea Azov unde legendarul Hunor intemeieaza un protostat maghiar. Nu pentru mult timp. Aproximativ o suta de ani mai tarziu, in 885 dHr. triburile pecenege ii inving si ii imping spre vest. Maghiarii se aseaza in zona dintre Nipru si Nistru, Etelköz (Tara dintre râuri). Nici aici nu au multa liniste. Pecenegii, nu se stie din ce cauza dusmanii de moarte ai maghiarilor, continua atacurile asupra lor. Pusi in fata atacurilor concentrate, cei doi lideri alesi, Leved – kende, conducator principal si Almos – gyula, secund, renunta la conducere, in locul lor fiind numiti kende - Kurszan, iar gyula – Arpad. Considerand ca au mo putere sporita, sunt angajati de Imperiul Bizantin, intreprinzand atacuri asupra trupelor slave de la sud de Dunare, bulgarii, Atacurile sunt la distante foarte lungi, asa incat populatia nemilitara a maghiarilor ramane pe loc. Lucru de care profita, bineinteles, pecenegii. In 889 dHr. ataca populatia maghiara stationara. Migratia se definitiveaza prin asezarea durabila in Campia Pannoniei.
            Este zona cea mai usor de cucerit. Zona de stabilire constanta a tuturor popoarelor migratoare, incepand cu hunii, era in acea perioada ocupata de ramasitele Regatului avar. Dominatia avara era extrem de slabita ca urmare a atacurilor slavilor, la sud, si de presiunea francilor la vest. Pierd in fata lui Carol ce Mare si accepta crearea unei marci avare in zona Austriei de astazi. Trei ani mai tarziu, in 803 dHr. sufera o infrangere zdrobitoare in fata trupelor bulgare, patura militara conducatoare neslavizata, pierzind definitiv conducerea bazinului transilvanean. Zona ramane practiv independenta, trupele bulgare coborand si luand conducerea slavilor la sud de Dunare.
            In zona Campiei Pannoniei exista o patura masiva a unei populatii necunoscuta, posibil secuii. Populatie pasnica, se subordoneaza usor avarilor. Acelasi lucru se intampla si cu populatia maghiara. Asimilieaza si conduc patura secuilor.
            Timp de o suta de ani pana la crestinarea regelui Stefan, ungurii intreprind o serie de atacuri in vestul Europei, ajungand pana in zona Spaniei. In fata atacurilor, fostii atacatori ai Imperiului Roman, regatele germane iau masuri drastice, asa incat in anul 955 dHr. Otto I cel Mare, primul imparat romano-german conduce personal lupta de la Lechfeld, in Bavaria, distrugand trupele maghiare conduse de Geza. Se aliaza cu Imperiul Bizantin si intreprinde incursiuni impotriva maghiarilor. Pus in fata unei iminente distrugeri, Geza hotaraste stabilizarea si crearea unui stat medieval. Solicita misionari crestini. Crestinarea va fi stabilita de catre fiul acestuia Vajk, Sfantul Stefan in anul 1000 dHr, maghiarii devenind regat crestin.
            Despre relatiile maghiarilor cu populatia valaha, intr-o postare ulterioara.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, regii clie
Citiți mai multe

Er[ă]ul naţiunii. Mihai Viteazul

           Precum in literatură, istoria românilor prezintă patru vajnici viteji, clasici ai istoriografiei – Mircea Cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Prezentările sunt exclusiv pozitive, fără nici o umbră aruncată pe portretele acestora.             Având în Ştefan cel Mare o excepţie, deşi nici acesta nu este la înălţimea canonizării, ceilalţi trei eroi naţionali au fost cosmetizaţi la un nivel inimaginabil. Cu petele înlăturate, spălaţi şi călcaţi, sunt prezentaţi naţiunii ca simboluri ce luminează pe firmamentul creaţiei naţionale.             Şi totuşi…             Originea şi ascensiunea lui Mihai Viteazul sunt prezentate legendar. Fiu al lui Pătraşcu cel Bun, coborâtor din stirpea lui Mircea cel Bătrân, Mihai urcă pe treptele dregătoriei fiind numit stolnic în timpul domniei lui Mihnea Turcitul. Următorul domnitor îl numeşte Ban al Mehedinţilor, în 1592, pentru ca un an mai târziu Alexandru ce Rău să îl numească Ban al Craiovei. Ajuns în dregător
Citiți mai multe

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula
Citiți mai multe