Latinitate dunareana.

Deoarece in acest blog vreau sa arat ce nu s-a spus, nu voi mai prezenta teoriile formarii poporului si a limbii romane. Voi prezenta doar ideile mele referitoare la latinitatea dunareana.

            Unic popor. Dela Herodot incoace s-a statuat ca in arealul imens geografic, chiar si pentru zilele noastre, situat intre cursul mijlociu al Dunarii, zona Budapesta – Bratislava, la vest, Carpatii Padurosi – in mijlocul Poloniei, la nord, Nistru/Nipru la est si Muntii Haemus la sud, cu retrageri succesive pana la Tisa, sudul Carpatilor Padurosi si Prut, s-au asezat apasat populatia tracica. Tot Herodot, parintele istoriei, arata ca cei mai viteji si mai drepti dintre traci sunt getii. Acelasi popor, cu diferente lingvistice minore. Desi istoriografia romaneasca deosebeste fundamental pe geti/daci  de traci, istoria ne arata ca nu intotdeauna istoria oficiala este confirmata in teren. La doua milenii de la ajungerea romanilor in zona, arealul urmasilor tracilor, romanii, este practic acelasi. Pe coastele Dalmatiei sunt istroromanii, Tisa, Carpatii Padurosi si Nistru dacoromanii, iar la sud, intoata zona muntoasa , cu atingeri si spre campie, Bulgaria, Macedonia si Grecia sunt aromanii si meglenoromanii. Faptul ca zona a fost ocupata de catre slavi este urmare a apartinerii de imperiu. Lipsiti de aparare, dar cu sanse de retragere, au parte au parasit zona, fiind asimilati grecilor si populatiei zonale a Italiei, parte au fost slavizati. Cei care au rezistat timpului sunt marturii ale unicitatii unui popor vechi : tracii.

            Unica limba. Unicitatea limbii in zona nu este data exclusiv de latinitatea ei. Ca un paradox, desi stapanirea romana si, implicit romanizarea, a durat in Spania vreme de 500 – 600 de ani, exista doua limbi vorbite, cea oficiala – spaniola (castiliana) si limba locala. Oficial mai sunt inca trei – catalana, basca si galiciana, neoficial multe. Diferentele sunt fundamentale, ele aparand datorita substartului diferit de populatie. Daca luam cazul Italiei, situatia este mai complicata. Jumatatea de nord vorbesc limba romanica vestica, iar la sud de Linia La Spezia-Rimini se vorbeste limba romanica orientala, strans inrudita cu limba romana.

            In cazul limbii romane, desi exista s-au format la distante mari, atat din punct de vedere al spatiului cat si al conditiilor, unicitatea ei este stabilita. Dialectele existente – dacoromana, istroromana, meglenoromana si aromana – nu duc la distrugerea unicitatii. Iar aceasta unicitate este data de faptul ca in acest areal a rezistat timpului populatia locala : tracii.

            In concluzie, latinitatea dunareana este unitara, bazata pe preluarea limbii latine vulgare de catre populatia majoritara, peregrini, ulterior cetateni „barbari” ai imperiului, niciodata considerati romani, niciodata asimiliati ca popor, ci doar ca limba si obiceiuri, numiti initial traci, cu derivatiile zonale – geti, daci, costoboci, carpi, moesi, tribali, ulterior considerati blachi/vlahi de catre toate popoare din jur, cu derivatiile zonale – moldoveni, olteni ardeleni, maramureseni, banateni, machidoni,  intotdeauna diferiti de ceilalti, indiferent de populatie, eleni, romani, illyri, apoi slavi, romei, greci, turci. In nici o stapanire nu au fost divizati ca popor, vlah a fost si Ioan Asan, dar si Stefan cel Mare, in nici o stapanire nu au fost vazuti ca popoare diferite, chiar daca au fost in state diferite, cu legaturi refacuta tarziu, pe baza memoriei colective a existentei unui mare si vechi popor.

            Marea masa a poporului trac, prin latinizare, preluarea limbii, obiceiurilor, putand aici include si crestinarea, pastrand totusi elementele de baza, legate de elementele de productie – transhumanta, credintele pagane – martisorul, traditii populare – calusul, s-a transformat in cadrul imperiului si, poate prin rotacizare, a primit numele de blac, oarecum asemanator cu trac, devenind finalmente vlah, cel putin unul dintre statele medievale primind numele de Walachia.

            Insa apartenenta la imperiu, latinitatea poporului este atat de mare, incat poporul a ales sa se numeasca roman, iar statul Romania, unic in marea slava.