Ce nu s-a spus. Personalitati. Prima parte

Imparati romani. De la Maximin Tracul o serie de imparati au fost ridicati de catre trupele
dunarene. Vom prezenta o serie de imparati ai caroro origini sunt certe “barbare” din zona tracica, arealul de formare a poporului roman. Acesti imparati sunt cei care au efectuat o serie de reforme fundamentale pentru istoria omenirii. Caracteristica esentiala este faptul ca tori au fost comandanti sau au fost numiti imparati de trupele dunarene.
Gaius Aurelius Valerius Diocletianus,  284 - 305 dHr, Diocletian. Nascut dintr-o familie
„barbara”, saraca din Dalmatia. Din simplu soldat ajunge general, comandant al garzilor imperiale. Ales imparat la Sirmium. Efectueaza prima reforma constitutionala romana, creand tetrarhia, primul pas spre divizarea puterii imperiale. Este primul imparat care abdica.
             Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, 306 – 337 dHr., Constantin cel Mare. Fiul lui Constantiu I Chlorus, „barbar” sarac zona tracica. Cel mai important personaj din istoria crestinatatii, asezat alaturi de apostoli. Cel care a dat Edictul de la Milano, asezatorul bisericii crestine pe temelii, a convocat primul sinod bisericesc la Niceea, loc unde s-a definit Crezul de la Niceea, credinta in crestinism. Creatorul orasului Constantinopole. Imparatul roman ale carui actiuni au modificat esential lumea europeana. A renuntat la Roma in favoarea asezarii alaturi de poporul sau, mutand centrul de greutate in zona tracica.
             Flavius Marcianus 450 – 457 dHr., Marcian. Nascut in Tracia, nu urmeaza cariera militara imperiala datorita faptului ca in acea perioada au loc atacurile hunilor si alanilor, culminand cu cucerirea orasului Sirmium in 441 dHr. Asa incat slujeste 19 ani alaturi de alani. Reintors in imperiu, devine capital al trupelor imperiale, tribun si senator. Casatorit cu sora imparatului Teodosiu II, Pulcheria, ajunge imparat. Ajund imparat convoaca Sinodul al IV-lea de la Calcedon care rezolva problemele ereziei monofizite. Este canonizat impreuna cu sotia sa.
            Flavius Valerius Leon 457 – 474 dHr, Leon I, creatorul dinastiei tracice. Dinastiei imperiala la Constantinopole, cu 5 imparati urcati pe tron. Singura dinastie explicita tracica, Leon I fiind singurul imparat care isi asuma in mod direct originea tracica.
            Flavius Iustinus, 518 – 527 dHr. Iustin I. Cand dinastia traca a lui Leon a fost inlaturata de la putere, nobilimea si armata a numit ca imparat pe comandantul garzii imperiale, Iustin I. Nascut pe Dunare, cu origini mai mult decat certe tracice, se refugiaza in timpul imparatului Leon din fata atacurilor de peste Dunare. Ajuns la Constantinopole, se inroleaza in noul corp de elita creat de Leon I exclusiv din traci – Excubitorii. Avanseaza in toate functiile militare. Numit de Anastasie I comandant al garzii. Creatorul dinastiei iustinieine.
            Flavius Petrus Sabbatius Justinianus, 527 – 565 dHr. Iustinian cel Mare, nepotul imparatului Iustin I. Considerat ultimul imparat roman la Constantinopole. Reformatorul legislatiei romane, Codul iustinian, a reusit sa recucereasca, cel putin partial fostul imperiu roman. Respinge cu hotarare erezia monofizita, creaza prima episcopie independenta de Roma, Iustiniana Prima. Este singurul imparat care prin actiunile sale atesta apatinerea teritoriului norddunarean la imperiu prin includerea acestora in episcopia creata de el.
            Dinastia iustiniana dureaza putin dupa moartea lui Iustinian cel Mare. Ultimii doi imparati ai dinastiei duc la pierderea zonei tracice si invadarea acesteia de catre slavi. Mauriciu, nascut la Cappadocia, cu puternice legaturi elinistice, creste taxele in zona tracica in detrimentul zonei orientale. Lucru considerat atac direct la adresa populatiei care, cu ajutorul trupelor dunarene, il ridica pe tron pe Focas, comandant mic din punct de vedere al ierarhiei militare bizantine, dar avand doua „calitati” – trac si comandant militar la Dunare. In fruntea trupelor ajunge la Constantinopole. Insa trupele nu vor mai reveni niciodata la Dunare. Zona este invadata de slavi care se aseaza temeinic pana la Muntii Haemus.
            Efectul imediat este disparitia romanitatii imperiale, imperiul devine elenistic, bizantin, limba latina, sau limba vlaha, nu se mai foloseste decat la ceremonialuri, fiind inlocuita cu limba greaca. Populatia se autointituleaza „romei”, imperiul „Romaion”. Iar populatia care vreme de secole dominase imperiul, se transforma in populatie dominata, primind numele de blachi/vlahi. Ultima ridicare va fi in timpul Asanestilor, cinci sute de ani mai taraziu.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, regii clie
Citiți mai multe

Er[ă]ul naţiunii. Mihai Viteazul

           Precum in literatură, istoria românilor prezintă patru vajnici viteji, clasici ai istoriografiei – Mircea Cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Prezentările sunt exclusiv pozitive, fără nici o umbră aruncată pe portretele acestora.             Având în Ştefan cel Mare o excepţie, deşi nici acesta nu este la înălţimea canonizării, ceilalţi trei eroi naţionali au fost cosmetizaţi la un nivel inimaginabil. Cu petele înlăturate, spălaţi şi călcaţi, sunt prezentaţi naţiunii ca simboluri ce luminează pe firmamentul creaţiei naţionale.             Şi totuşi…             Originea şi ascensiunea lui Mihai Viteazul sunt prezentate legendar. Fiu al lui Pătraşcu cel Bun, coborâtor din stirpea lui Mircea cel Bătrân, Mihai urcă pe treptele dregătoriei fiind numit stolnic în timpul domniei lui Mihnea Turcitul. Următorul domnitor îl numeşte Ban al Mehedinţilor, în 1592, pentru ca un an mai târziu Alexandru ce Rău să îl numească Ban al Craiovei. Ajuns în dregător
Citiți mai multe

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula
Citiți mai multe