Marile migratii. Partea a doua.

1. Gepizii. Asezati initial in zona Marii Baltice, popor germanic,  sunt supusi de catre huni si adusi ca mercenari ai acestora. Tot timpul langa huni, se aseaza alaturi de acestia in campia panonica. Dupa moartea lui Attila, conducatorul gepid Ardaric se revolta impotriva hunilor pe car ii invinge la Nardao in anul 454 dHr. Din acest moment, vreme peste o suta de ani, pana in 566 dHr. devin stapanii necontestati ai zonei.
Se aseaza in zona Campiei Tisei, printre yazigi. Imping dacii mari spre zona Crisana si Maramures. Stapanirea lor asupra zonei getice este evidenta, mai putin zona Basarabiei si a Munteniei. Imparatii de la Constiantinopole, pentru a avea liniste la nord de Dunare, accepta stapanirea zonei de catre gepizi. Practiv devin aliati, asigurand o suta de ani de liniste la granite.
Incepand cu stapanirea gepidica se instituie arealul de formare a poporului roman. Desi institutional si militar gepizii dominau din zona Ungariei, Slovaciei pana la Prut, teritoriul locuit efectiv ei se limita la zona panonica. Cu toate ca avea curtea regala la Apahida, in bazinul transilvanean, coborand ulterior, asa cum era si normal, la Sirmium, resturile convietuirii in zona carpilor, deveniti din ce in ce mai mult romani, sunt rare si dovedesc exact lipsa de vietuire in zona. Practic toate popoarele migratoare care vor veni in zona vor ocupa Campia Tisei, subordonand insa zonele romanilor. Zona locuita de romani – Crisana, Maramures, Moldova pana la Prut, Oltenia Banat si Transilvania, nu va fi niciodata locuita de alte popoare.
In anul 552 dHr. Imparatul Iustinian I hotaraste reluarea teritoriului getic. Se aliaza cu longobarzii si produc o infrangere dezastruoasa gepizilor in Batalia de la Asfeld, regele Thurisind murind in lupta. Puterea militara a gepizilor scade considerabil. In anul 567 dHr. Sunt definitiv ocupati de longobarzi. Dispar in istorie.
2. Avarii. Longobarzii nu raman in zona. Pleaca in zona italica, lasand in locul lor aliatii lor impotriva gepizilor – avarii. Populatie turcica, ajung o putere de temut in zona, cucerind orasul Sirmium in anul 582. Intreprind actiuni militare multiple in zona, atat ca adversari, cat si ca aliati, in special impotriva slavilor. Declinul regatului avar incepe cu anul 624 dHr. cand triburile slavilor se scutura de jugul avarilor. Se sedentarizeaza, pierzand insa din importanta militara. Carol cel Mare transforma regatul avar in marca, in jurul anului 800 dHr.
Influenta lor asupra zonei getice dupa anul 624 dHr. este discutabila, mai ales ca in zona Tisei aparuse o alta populatie, probabil secuii, in jurul anului 670 dHr. Se poate spune ca populatia romaneasca are un grad mare de autonomie, mai ales ca avarii sunt considerati stapanii zonei. Este perioada in care slavii se revarsa considerabil, ajungand la intinderea actuala. Secuii sunt un tampon intre avari si populatia romaneasca, mai ales ca secuii nu sunt cunoscuti ca un popr luptator, iar ei ajung in Transilvania adusi de unguri.
Importanta acestora dispare in timp, asimilati fiind de popoarele din jur.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, regii clie
Citiți mai multe

Er[ă]ul naţiunii. Mihai Viteazul

           Precum in literatură, istoria românilor prezintă patru vajnici viteji, clasici ai istoriografiei – Mircea Cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Prezentările sunt exclusiv pozitive, fără nici o umbră aruncată pe portretele acestora.             Având în Ştefan cel Mare o excepţie, deşi nici acesta nu este la înălţimea canonizării, ceilalţi trei eroi naţionali au fost cosmetizaţi la un nivel inimaginabil. Cu petele înlăturate, spălaţi şi călcaţi, sunt prezentaţi naţiunii ca simboluri ce luminează pe firmamentul creaţiei naţionale.             Şi totuşi…             Originea şi ascensiunea lui Mihai Viteazul sunt prezentate legendar. Fiu al lui Pătraşcu cel Bun, coborâtor din stirpea lui Mircea cel Bătrân, Mihai urcă pe treptele dregătoriei fiind numit stolnic în timpul domniei lui Mihnea Turcitul. Următorul domnitor îl numeşte Ban al Mehedinţilor, în 1592, pentru ca un an mai târziu Alexandru ce Rău să îl numească Ban al Craiovei. Ajuns în dregător
Citiți mai multe

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula
Citiți mai multe