Statalitate romaneasca. Imperiul Asanestilor. III. Caesar Caloian

In anul 1196 dHr. slavul Ivanco ucide primul caesar al statului vlah, Ioan Asan. Mostenirea acestuia, urmare a 11 ani de lupta este un stat romanesc, care isi castigase independenta prin lupta. Caracterul romanesc, desi disputat de catre istoricii bulgari si trecut sub o nedreapta tacere de catre istoriografia oficiala romaneasca, este de netagaduit. Populatia este majoritar romaneasca, populatia slava avand caracterul unei populatii dominate, conducerea este romaneasca, prin dinastia Asanestilor, organizarea este mosterire latina.

            Teritorial cesaratul – imperiu cuprinde toata populatia vlaha nesupusa in acel moment, alaturi de populatia slava/bulgara. Orasul vestic este Sirmium, se coboara in sud spre Scupi (Skopje), fosta capitala a Moesiei Inferioare, fara a-l ocupa insa, se merge pe crestele Muntilor Balcani in linie directa spre marea Neagra, la nord de Messembria (Nessebar), fara a-l ocupa. Ramane neocupat si Varna.  Iar la nord de Dunare este ocupat intregul teritoriu vlah neocupat de Ungaria, fosta Dacia Malvensis – Carpati, Arges . Cumanii raman in zona Vrancei. Nu este ocupata nici Dobrogea, ramasa fidela imperiului, cu garnizoane puternice, nici Campia Baraganului, nelocuita de vlahi.

            Caloian (Ioan cel Frumos) este eliberat din prizonierat de catre basileul Alexios al III-lea. Numit adjunct militar al lui Ioan Asan, este numit un an mai tarziu caesar alaturi de revenitul la domnie Petar IV. Insa si acesta este asasinat un an mai tarziu, astfel incat in 1197 dHr. Asa incat Calioan, numit in mai multe feluri – Ionita, Ionica – ramane singurul Caesar al vlahilor.

            In cei 10 ani cat a stat la Constantinopole, Caloian deprinde multe din politica bizantina. Primul pas este ca iarta toti asasinii fratilor sai. Are o apropiere evidenta de nobilii bulgari pentru a intari statul. Politica valaha pur militarista este inlocuita cu o politica supla, de apropiere diplomatica cu vecinii. Isi continua in schimb politica agresiva fata de Imperiul Bizantin.

            Intra in alianta cu Ivanko, ucigasul lui Ioan Asan, in acel moment guvernator al provinciei bizantine Philippopolis (Plovdiv), cat si cu Dobromir Chrisos, guvernatorul de la Tiveriopolis (Strumica). Alianta dureaza un singur an, 1196 dHr.

Atacurile nu inceteaza, asa incat in anul 1201 dHr. reuseste insa sa cucereasca Odessos (Varna) si Konstanteia (Simeonivgrad), cat si toata Macedonia actuala. Din ce in ce mai mult teritoriul ocupa intreaga populatie vlaha si bulgara.

Insa regele Emeric al Ungariei, fiul lui Bela al III-lea, nu poate refuza solicitarile basileului Alexios al III-lea. In anul 1202 dHr. Intra in Cesaratul Vlahiei pe la Sirmium. Dupa cucerirea cetatii se aliaza cu conducatorul Serbiei si continua lupta din doua directii – trupele maghiare pe linia Sirmium, Naissu (Nis), iar trupele sarbesti pe linia vest – Naissus. Initial intreg teritoriul este pierdut, insa un an mai tarziu Caloian revine si recucereste intreg teritoriul, schimband si conducatorul Serbiei.

Iar Caloian, intelegand probleme militare pe care le are, intra in relatie diplomatica cu Papa Innocent al III-lea.

            In anul 1199 dHr. primeste de la papa o solicitare de unire cu Roma. Aceasta solicitare nu este luata in seama, mai ales datorita traditiei ortodoxe indelungate. Insa, datorita problemelor militare, Caloian se hotaraste sa accepte unirea, insa cu beneficii extrem de mari. Solicita titlul de imparat, iar biserica sa devina patriarhie. Pus in fata acestor solicitari extraordinare, de neacceptat, in acel moment existand un singur imparat, cel german, si o singura patriarhie la Roma, papa ii ofera maximum admis : este recunoscut rege rex Bulgarorum et Blachorum, iar conducatorul bisericii devine primat. Cum era de asteptat, miscarea lui Caloian era pentru cedarea bizantinilor, acest lucru producandu-se. In anul 1203 dHr.  Alexios al III-lea il recunoaste basileu (imparat), iar biserica ortodoxa vlaha se rupe de Constantinopole, devenind patriarhie.

            Victoria diplomatica a lui Caloian  este de scurta durata. Anul 1204 dHr. duce la cucerirea Constantinopolelui si formarea Imperiului latin. Conflictul este inevitabil. Orasele grecesti ale imperiului se rascoala, cerand sprijinul lui Caloian si alipirea de Cesarat.  In aceste conditii, Caloian isi conduce trupele spre Imperiul Latin, reusind in 14 aprilie 1205 sa produca o infrangere catatrofala trupelor latine. "Johannizza, King of Wallachia, was coming to succour Adrianople with a very great host; for he brought with him Wallachians and Bulgarians, and full fourteen thousand Comans who had never been baptised" (Villehardouin, 92). (sursa : http://en.wikipedia.org/wiki/Kaloyan). In lupta este captural imparatul latin Baldwin I, ucisi Loius I de Blois si dogele venetian  Enrico Dandolo.

            Din acest moment victoriile sunt pe banda rulanta. Intreg teritoriul latin al Bizantilor este cucerit de trupele valahe. Din nefericire Caloian intra pe o panta gresita a personalitatii. Urmare a anilor de umilire a valahilor de catre greci, trece la persecutii sangeroase in zonele cucerite. Slavii sunt lasati sa prade tot ce gasesc, stabilindu-se definitiv din acel moment in zona. Grecii sunt mutati in centru Cesaratului, orasele distruse.

            In anul 1207 dHr. reuseste sa devina conducatorul suprem in zona. Este continuatorul Imperiului Bizantin, nereusind insa sa cucereasa Adrianopolele, primul pas spre Constantinopole. In schimb subordoneaza politic si militar, prin diplomatie, Imperiul de la Niceea, al carui imparat, Theodor I Laskaris, ii devine locotenent, cucerind si Regatul latin al Tessalonicului.

            Si tocmai puterea imensa pe care o detine in epoca il distruge. Intra in conflict dechis cu trupele cumane, aliatii de nadejde, asa incat conducatorul cuman, Manaster, il asasineaza in octombrie 1207 dHr.

            Mostenirea Caesarului Caloian . Este consolidatorul statului valah, acesta ajungand regat pentru latinitate, si imperiu pentru ortodoxie. Caracterul romanesc al cesaratului nu poate fi pus in discutie, cu toate denumirile si controversele existente. Toate cronicile il numesc „Rege al Valahilor”, „conducator al valahilor”, „Blachorum domino” , alaturi de valahii fiind asociati in primul rand bulgarii, apoi cumanii, dar niciodata conducatori de drept ai cesaratului. Recucereste pentru ortodoxie teritoriul occidental al Imperiului Bizantin, nereusind sa cucereasca insa Adrianopole si mai ales Constantinopole. Execelent conducator militar, reinnoada traditia legiunilor de la Sirmium. Pastreaza integritatea poporului valah, asigurand conducerea si la nord de Dunare in tinuturile ocupate de romani.