Er[ă]ul naţiunii. Mihai Viteazul. Erou sau aventurier?

            În 15 ianuarie 1594 Padişahul Lumii şi calif de la Bagdad, Înălţimea Sa Sultanul Murad al III-lea trece la cele veşnice. Imperiul intră automat într-o perioadă de nelinişte. Conform tradiţiei, sultanul are mulţi fii, toţi legitimi. Până la numirea unui nou sultan, toţi au drept de domnie. Neliniştea este mare, mişcările de culise sunt ample.

            Mare vizir este Sinan Paşa, strălucitul general ajuns la o vârstă care îi aducea o experienţă îndelungată. La cei 84 de ani ai săi putea conduce cu succes imperiul în continuare, vasta sa experienţă militară fiind de necontestat.

            Trupele otomane conduse de Ferhat Paşa se aflau în Persia, la peste 2000 km de Constantinopole, în cel mai bun caz putând ajunge în marş forţat în aproape un an de zile, perioada putând creşte în lipsă de alimente şi cu persanii în coaste.

            Mihai pustieşte Rumelia, Tracia, Serbia şi ajunge la Adrianopole, la distanţă extrem de mică de Constantinopole. Sultanul şi întreaga curte intră în panică. Mehmed al III-lea, proaspăt instalat sultan, nu are soluţii. Constantinopole nu mai este o cetate precum în vremea basileilor. Oraşul s-a extins şi este uşor de cucerit. Mihai ştie acest lucru, mai ales că are iscoade în cetate. Află punctele vulnerabile şi pregăteşte atacul.

            Primii intră în luptă Baba Novac cu haiducii lui. Urmaşii legiunilor romane de la Sirmium, ai Asăneştilor, asupriţi de greci, bulgari, sârbi şi otomani, mândrii de originea lor, războinici încercaţi, dau peste cap firava apărare a ienicerilor. După trei zile, Mihai Cantacuzino intră în cetate pe un cal alb. Sinan Paşa îşi dovedeşte limitele militare în faţa unui general iscusit şi viteaz. În biserica Sfânta Sofia Patriarhul de la Constantinopole îi aşeză pe umeri purpura basileilor şi coroana imperatorului.

            Vestul află că peste noapte tronul urmaşilor lui Soliman Magnificul este răsturnat. Otomanii au fost scoşi din Europa de un viteaz împărat. Toată suflarea îşi aşează omagiile la picioarele eliberatorului. Prin propriile forţe Mihai reface un imperiu care părea pe veci distrus. Familia Cantacuzino redevine stăpânitoarea lumii.

            Imperiul otoman intră în disoluţie. Padişahul îşi pierde aura de ales al lui Allah, Egiptul şi Bagdadul îşi declară independenţa, Persia descoperă şansa nesperată de victorie. Ferhat Paşa este ucis, familia sultanului decimată. Trupele rămase caută să îşi apere teritoriile anatoliene expuse în faţa lui Şeitan. Imperiul otoman se prăbuşeşte ca un uriaş cu picioare de lut.

            Scenariu plauzibil?

            Însă evenimentele s-au desfăşurat altfel. Mihai se opreşte la Adrianopole. Ca un jucător de poker înrăit, reuşeşte să atragă oponentul în cursa perfectă. Deşi are în mână un careu de aşi, la ultima miză îi tremură mâinile. Frica de o carte mai mare a oponentului îl blochează. Şi se aruncă. La întoarcerea cărţilor află că celălalt nu avea nimic. Şi a pierdut potul cel mare.

            Îşi învaţă lecţia. Reîncepe de jos, îşi cântăreşte bine cărţile, nu mai riscă nimic. Câştigă teren pas cu pas, recuperează deficitul, redevine important. Şi intră iar în joc.

            Îşi ascunde intenţiile şi acceptă pe moment dominaţia lui Andrei Bathory, dar, asigurat de Rudolf al II-lea, intră pe neaşteptate în Transilvania şi ia tronul. Intrarea din Alba Iulia este magnifică. Se simte pe val şi plusează. Otomanii, încă speriaţi de Şeitan, îl recunosc principe al Transilvaniei, iar pe fiul său domn al Valahiei.

            Creşte miza. Rudolf al II-lea ar fi dorit moderaţie. Nu şi Mihai, on fire. Cu cărţi bune, Eremia Movilă încearcă să se apere. Prea târziu, Mihai este dezlănţuit. Se aşează pe tronul Muşatinilor. Este momentul de glorie maximă. Nimic nu mai poate schimba soarta jocului. Doar dacă…

            Doar dacă ceilalţi de la masă joacă pe mână. Rudolf înţelege că Mihai nu poate fi dominat. Cu el în Transilvania nu poate pe veci deţine principatul. Se înţelege repede cu Sigismund III Vasa şi Mehmed al III-lea. Şi încep o serie de acţiuni conjugate.

            Mihai are în mână cărţi bunicele, însă nu excelente. All in.

            Flop. Mirăslău, 18 septembrie 1600. Nobilimea maghiară, ajutată de trupele imperiale ale generalului Basta îl înving pe Mihai. Valahii se retrag în degringoladă.

            Turn. Polonezii intră în Moldova şi îl instalează domn pe Eremia Movilă.

            River. Polonezii îşi continuă marşul şi îl aşează pe Simion Movilă domn la Bucureşti.

BUSTED

            Pe 25 noiembrie, singur, Mihai pleacă spre Praga. Speră la o revenire spectaculoasă la masa bogaţilor.

            Erou sau aventurier?