Er[ă]ul naţiunii. Mihai Viteazul. Aventura imperială

            Pentru a putea înţelege epopeea declanşată de Mihai, trebuie să prezentăm familia din care face parte.

 Mihai este fiul nelegitim al Teodorei Cantacuzino, tatăl său fiind necunoscut, un bogat comerciant grec. La data naşterii lui Mihai, Teodora Cantacuzino este văduvă. Face parte din puternica şi strălucita familie Cantacuzino, considerată în perioada Imperiului bizantin cu nimic mai prejos de Paleologi, ultimii basilei. Doi membrii ai familiei reuşesc să aşeze pe umeri hlamida imperială. Ioan al VI-lea Cantacuzino, mare domestic, conducătorul de facto al imperiului, şi Matei Cantacuzino, fiul acestuia. În momentul căderii Constantinopolelui familia Cantacuzino se găseşte pe una dintre ultimele corăbii care fug din cetate.

            Şocul pierderii Constantinopolelui se disipează rapid. Păstrându-şi influenţa, în special comercială, îşi reconfigurează traseul şi se aşează statornic în ţările române. Aici fac comerţ, construind averi impresionante. În cele din urma familia se împarte în trei, fiecare având un rol. Latura comercială asigură prosperitate familiei, o parte a membrilor familiei acced la diferite funcţii în aparatul de stat al Ţării Româneşti, iar a treia parte se întorc la Constantinopole investiţi capucheiae, reprezentanţi ai domnului pe lângă Înalta Poartă, reuşind astfel să intre în legătură cu Imperiul otoman la cel mai înalt nivel, astfel încât la momentul 1600 familia este extrem de influentă, atât în ţările române, cât şi la Constantinopole.

            Deşi este fiu nelegitim, Mihai nu este repudiat de familie. Este luat sub aripa protectoare a lui Iane Cantacuzino Epariotul, fratele Teodorei Cantacuzino, educat de acesta şi introdus în lumea comerţului. Preia toate atribuţiile comerciale ale acestuia în momentul în care Iane Cantacuzino este numit capuchehaie la Constantinopole. Într-un final, nelegitimitatea lui Mihai constituie un avantaj decisiv. Se construieşte o legendă referitoare la faptul că este fiul lui Nicolae Pătraşcu, iar din acest moment familia îl sprijină să acceadă la funcţii importante în stat. Iane Cantacuzino, ajuns între timp Ban al Craiovei, cedează lui Mihai titlul în scopul propulsării pe tronul Ţării Româneşti. În faţa sultanului este sprijinit din foarte multe părţi: marele vizir, cumpărat cu aur, vărul Andronic Cantacuzino, fiul lui Mihai Cantacuzino Seitanoglu, sfătuitorul de taină al sultanului, reprezentantul Angliei, din motive comerciale, şi însuşi Patriarhul de la Constantinopole, convins fiind de originea basileică.

            Că familia Cantacuzino dorea recucerirea Constantinopolelui şi reluarea dinastiei basileice este greu de crezut. Familia avea practic aceeaşi calitate şi influenţă precum în perioada Imperiului Bizantin, însă alături de un sultan puternic şi nu un basileu slab. Şansele puţine de reuşită nu duceau spre acceptarea unei aventuri. Cu atât mai mult cu cât o înfrângere ar fi reprezentat dispariţia familiei.

            Aşa încât este evident că Mihai pleacă singur în aventura imperială. Alături de haiducii lui Baba Novac pustiesc zona de la sud de Dunăre. Toate garnizoanele otomane sunt distruse. Ajuns la Adrianopole, în faţa unei cetăţi a Constantinopolelui lipsită de apărare, trupele otomane se găseau în Persia, aşezarea pe umerii lui Mihai a hlamidei basileilor părea iminentă. Subit, părăseşte câmpul de luptă şi se reîntoarce în Ţara Românească, sfârşindu-se aventura imperială.

            De ce ?

            Un nou stat imperial în Europa de este prin alungarea otomanilor ar fi folosit Imperiului Habsburgic. Mihai ar fi preluat Bulgaria, Macedonia, Albania şi Grecia, poate o parte din Serbia cu românii timoceni, însă ar fi lăsat habsburgilor Ungaria, Banatul, Oradea, o parte din Serbia, Croaţia şi Bosnia. În schimb apariţia unei noi puteri în zonă ar fi distrus planurile de hegemonie. Ei doreau mai mult Restitutio Daciae sub directa stăpânire a Vienei. Aşa încât ajutorul prin Sfânta Alianţă nu apare.

            Anglia, duşmanul catolicismului, începe să se desfăşoare ca o mare putere maritimă. Nu doreşte creşterea puterii habsburgilor, duşmanii de moarte, aşa încât sprijină militar Imperiul Otoman prin flota sa din Mediterana.

            Familia Cantacuzino nu intervine în mod direct, sprijinind însă pe ascuns Imperiul Otoman, în special prin influenţa pe care o avea asupra familiilor greceşti.

            Iar familiile greceşti sub nici o formă nu sprijină aventura lui Mihai. Nu trecuse nici măcar un an de când Mihai distrusese toată tagma finanţelor greceşti. Momentul apariţiei la Adrianopole reprezenta începutul unei puternice răscoale în zona grecească. Negocierile purtate de Mihai nu au avut nici un rezultat, grecii neacceptându-l ca basileu.

            Mihai îşi vede visurile spulberate, aventura încheindu-se dezastruos. Ajuns la Bucureşti, încearcă să găsească o soluţie pentru păstrarea tronului. Iar speranţa nu poate veni decât de la Viena.