Secolul XXI va fi …

          Dacă lui Andre Marlaux, atunci când organiza şi  comanda escadrila de avioane republicane în Războiul civil spaniol,  i s-ar fi spus că, în realitate, comunismul este un distrugător al societăţii, ar fi scos pistolul şi ar fi tras. În 1940 îşi revizuieşte fundamental atitudinea, iar în 1945 luptă din răsputeri şi câştigă lupta împotriva Partidului Comunist Francez. Doi ani mai târziu se alătură lui Charles de Gaulle şi pune bazele ideologice ale mişcării "Rassemblement du Peuple Français" (R.P.F.), devenind un membru de seamă al politicii franceze.

            Din comunist convins se transformă în conservator convins, adept al unei politici de uniformizare a societăţii, de impunere a spiritului francez, dar nu prin mijloace pur democratice, ci prin incluziunea agresivă a statului în toate aspectele vieţii, începând cu economia şi terminând cu viaţa culturală.

            Totul se termină abrupt în mai 1968. Tinerii studenţi francezi, născuţi după terminarea războiului, pun capăt regimului de Gaulle printr-o revoltă de zile mari, proprie societăţii franceze ale cărei antecedente sunt evidente: 1789, 1830, 1848, 1871. Gaullismul va rezista, dar complet modificat. Comunismul francez, de sorginte leninistă, va dispărea, transformându-se în actualul socialism european.

            Marlaux dispare alături de conducătorul său. Influenţa sa politică se reduce spre zero, fără a mai reveni pe firmament. Devine însă un guru al culturii universale, un filosof fără filozofie, un ideolog fără ideologie.

            Ce îl face pe Marlaux să treacă de la comunism la conservatorism?

            Inteligenţa. Datorită inteligenţei caută cu obstinaţie un răspuns. Întrebările? Cine suntem? Ce suntem? De ce suntem? Unde mergem?

            Sunt întrebări la care comunismul nu găseşte răspunsuri.

            Nici Marlaux nu este mai presus. Deşi atinge toate elementele filosofice, nu găseşte calea spre adevăr.

            Finalul vieţii sale ar fi dus la uitare. Însă el reuşeşte să lanseze o idee nemuritoare: „Secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc” .

Şi secolul XXI a venit.

Considerată apocrifă, negată de însuşi Marlaux, ideea este extrem de actuală. Putem spune că este o profeţie ce poate fi aşezată lângă marile profeţii ale istoriei.

În acest moment societatea umană se află în mijlocul unei crize ce poate duce la sfârşitul lumii. La sfârşitul lumii actuale, aşa cum Revoluţia Franceză a dus la sfârşitul lumii aristocratice iar Primul război mondial la sfârşitul lumii burgheze. Criza pare a fi financiară, transformată în criză economică. În realitate criza este structurală, în primul rând spirituală, abia apoi politică, socială şi economică.

Cu această profeţie voi încerca să prezint o serie de cauze ce au dus la naşterea crizei şi să arăt, prin puterile mele, preziceri despre societatea ce se va naşte.