Moştenirea pelasgilor. De la Makedonia la Megalia Vlahia. Partea întâi.
Când au sosit macedonenii în zonă, nu se cunoaşte cu certitudine. Mai ales că în perioada actuală există o dezbatere politică intensă asupra apartenenţei moştenirii macedonene. FYROM consideră că populaţia antică macedoneană a dispărut complet, dispărând astfel proprietatea intelectuală asupra moştenităţii, în schim grecia consideră Makedonia şi pe makedoneni ca puri greci, moştenirea aparţinând exclusiv lor. Dezbaterea este intens politizată, astfel încât acceptarea oricărei variante este extrem de greu de produs.
Este posibil să fi sosit concomitent cu ultimii greci, “oamenii mării”. Însă posibilitatea este destul de mică, spre nulitate. Sosiţi în jurul anilor 1000 îHr., “oamenii mării” au făcut ravagii în zonă, iar invazia alături de alte popoare este inexistentă. Reuşind să distrugă vasta civilizaţie aheeană/miceniană, atingând şi civilizaţia hittită, regat ce avea să sufere o înfrângere ce o va scoate din istorie, “oamenii mării” se aşează stabil în zonele greceşti fără a avea nici un fel de ajutor extern.
Macedonenii apar în zonă destul de târziu, la aproximativ 200 de ani. Sosiţi tot din necunoscutul nord, creuzet de civilizaţii, au două căi posibile de coborâre. Una ar fi din zona Moraviei, printre illiri, alta ar fi prin Balcani, printre traci. Orcum ar fi, cea de-a doua întrebare este dacă au sosit ca populaţie formată, sau ca şi cuceritori, subjugând o zonă deja ocupată.
Cele trei valuri succesive ale grecilor au sosit în zonă găsind un teritoriu deja ocupat, un stat, o civilizaţie. Primii sosiţi reuşesc să se adapteze în viteză la bunătăţile luxului statal, mutându-se cu seninătate în locuinţele cuceriţilor, sau construind altele noi. Oricre ar fi forma, constatăm un progres faţă de starea nomadă în care se aflau. Cu toate că istoriografia ne prezintă pe greci ca şi creatori ai civilizaţiei europene, în realitate ei sunt cuceritori care au preluat, adaptat şi, oarecum, şlefuit o formă de civilizaţie preexistentă lor, începând cu religia şi terminând cu cele trebuincioase vieţii de zi cu zi: olărit, agricultură, viticultură, costrucţii, etc. Civilizaţia miceniană din Insula Creta depăşea cu certitudine proaspăta înfiripată civilizaţie aheeană sau doriană. Au influenţat decisiv cultura elenă, atât înainte, dar mi ales după cucerirea aheeană.
Să consideri zona spre nord, începând cu Muntele Olimp, niciodată aparţinând stăpânirii greceşti, nepopulată, este destul de mult. Mai ales că Herodot aminteşte de pelasgoi. Străvechiul popor din zonă. Mai mult decât atât, Filip al II-lea cel care impune regatul Makedonia ca putere în zonă, cucereşte zona imediat nordică a regatului, Pelagonia. Concluzia firească este că, asemeni grecilor, macedonenii sunt un popor cuceritor venit din zona de nord a Europei, aşezându-se şi creând un nou stat.
Istoriografia grecească consideră populaţia macedoneană ca fiind deorigine greacă. Însă toate izvoarele istorice contestă acest lucru, macedonenii sunt consideraţi barbari. Iar termenul de “barbar” este cu totul deosebit faţă de semnificaţia actuală. În perioada antică, “barbar” reprezenta tot ceea ce nu este grec. Aşa încât, din propria aserţiune, macedonenii nu sunt greci, ci o populaţie difeită din toate punctele de vedere.
Primul rege macedonean este Tyrimmas, aproximativ 750 îHr. Despre statul macedonean nu se ştiu pre multe, el existând undeva la nor de greci. Este suspus unor puternice presiuni illirice şi tracice, toţi regii consemnaţi ducând lupte pentru apărarea zonei. Cu greu reuşesc să respingă invaziile acestora, păstrându-şi regatul, slab însă şi fără nici un fel de influenţă în zonă. Regatul este însă cucerit de persani, sub conducerea lui Darius I, el reuşind să atingă Dunărea. Sub domnia acestuia, regele Amyntas I (540 – 498 îHr.) este satrap imperial. Este momentul în care grecii observă importanţa strategică a Makedoniei, încercât să o introducă în sfera sa de influenţă.
Primul rege important al Makedoniei este Alexandru I (498 – 454 îHr.). În timpul revoltei ionice participă activ la eliberarea de persani. Iniţial câştigă războiul, însă imperiul se revigorează rapid şi recucereşte zona. Nu mai este numit strap precum tatăl său, însă rămâne ca cel mai important sfăturitor al satrapului Mardonius. Victoria grecilor de la Salamina schimbă echilibrul din zonă în favoarea grecilor. Persanii se retrag spre Asia Mică, makedonia devenind un importanat aliat al grecilor.
Semnificativ pentru lumea macedoneană este dorinţa evidentă a conducătorilor săi de a dovedi apartenenţa la lumea grecească. Alexandru I îşi anunţă descendenţa grecească din Argos, este protector al poeţilor, se consideră un grec pur, solicitând astfel aprticiparea la jocurile Olimpice. Lucru respins categoric de conservatorii şi xenofobii greci. În cele din urmă primeşte cetăţenia şi, implicit, dreptul de a patricipa la olimpiadă, pe cale judecătorească. Fapt ce demonstrează nivelul înalt de civilizaţie atins de către greci, dar şi nivelul cronic al corupţiei. Apartenenţa la un popor este un element natural şi nu poate fi dobândit pe cale judecătorească.
Din acel moment statul devine elenistic, cultura grecească dominând total statul macedonean. Politic însă, structura statală rămânea cea tradiţională, păstrându-şi forma proprie de guvernare, tital diferită de cea grecească. Statul makedonean este o tiranie, grecii au o democraţie. Această tiranie se dezvoltă decisiv sub Filip al II-lea, devenind cuceritoare întregi elade. Iar sub Alexandru cel Mare devine cuceritoarea întregii lumi cunoscute.
Moartea lui Alexandru cel Mare duce la dispariţia unei Makedonii individuale. Din acel moment face parte din vasta lume elenistică, un simplu regat, extrem de important, însă egal cu toate celelalte. Finalmente apare un nou stăpânitor. Republica Romană. Ei reuşesc să pună capăt regatului Makedonia. Începând cu 149 este transformat în Provincia Macedonia, parte componentă a Republicii Romane. Începe astfel o perioadă de 750 de ani de apartenenţă la o mare putere stăpânitoare.
Comentarii