Istoria apocrifa a Romaniei

                Când în anii 90 Biserica Ortodoxă Română, prin organismul ei suprem, Sfântul Sinod, îl numeşte pe Apostolul Ioan ca apostol al românilor, ca un porumbel alb se aşterne peste suflarea creştină o uşurare. Unui popor atât de vechi, atât de încărcat de spiritualitate creştină, bun şi iubitor, i se recunoaşte, în sfârşit, legătura primordială cu creştinismul. Tot ceea ce noi credeam, şi simţeam, anume că poporul român s-a născut creştin, şi nu a fost creştinat de către conducătorii săi, precum multe popoare din jur, slavii, ungurii, este în cele din urmă recunoscut. Creştinismul intră în zonă, prin Scytia Minor, încă din vremea apostolică, prin Sfântul Apostol Andrei.             Cine este Sfântul Apostol Andrei?             La început l-a urmat pe Ioan Botezătorul, cel ce boteza cu apă şi îl aştepta de Mesia, Mielul lu...

                                                                                                Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.              Moştenirea este pe patru planuri: Statal.   Urmarea imediată este declanşarea unui război religios . Atâta timp cât se desfăşoară în graniţele vechiului stat roman, nu sunt probleme cu vecinii. În momentul în care se încearcă anumite atunci asupra arienilor germanici, riposta lor este hotărâtă. Presaţi şi de prezenţa hunilor în estul Europei, goţii lui Alaric se trezesc atacaţi de trupele romane, imediat după moartea lui Flavius Theodosius. Deşi făcuse parte din trupele lui Flavius Theodosius, având o importanţă c...

                                                                                                Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             În istoria europeană dezastrul nu este prezent. Totul înseamnă evoluţie. Apariţia indo-europenilor nu poate fi asimilată unui dezastru, noi fiind indo-europeni. Distrugerea completă a civilizaţiilor miceniene, doriene, ioniene este evoluţia spre poporul antic grecesc şi completarea elementelor de civilizaţie cu elemente de independenţă şi putere armată, fără de care nu s-ar fi răspândit cultura. Revoluţia franceză este un element important în care libertatea învinge tirania. Primul şi al doilea război mondial reprezintă elemente de ...

                                                                                                Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             Absolut toate opiniile creştine, şi majoritare cele istorice, arată un Constantin cel Mare ca un personaj extrem de religios, pios, un bun creştin. Unii înaintează ideea creştinării sale timpurii, alţii în timpul vieţii. Constantin cel Mare se creştinează în ajunul morţii sale, şi nicidecum în timpul vieţii.             Pentru Constantin cel Mare creştinismul este un mijloc de legitimare. Folosit iniţial în victoria cu Maxentius, labarum-ul, ca semn al apartenenţei la creşti...

                                                                                                Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             Ce l-a împins pe acest general roman să adopte creştinismul. Un general de 39 de ani, cu o ascensiune importantă, cu victorii militare importante, cu o carieră ce pleacă de la cel mai mic rang de ofiţer, cu studii temeinice filosofice, vorbitor de mai multe limbi ale imperiului, care nu poate fi bănuit de obscurantism religios, cu o bogată istorie de curte, să părăsească dintr-o dată toate conceptele romane şi să încline spre creştinism, într-un moment în care creştinismul reprezenta pentru majoritatea populaţiei o religie interzisă...

                                                                                                Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             Când vorbim de Constantin cel Mare nu putem să ne referim decât la calitatea sa de sfânt, alături de mama, Elena. Orice altă referire, în alt context, pare a fi sortită eşecului. Aura sa divină este atât de strălucitoare încât orbeşte orice încercare de a vorbi ca despre un împărat. În jurul său s-au ţesut poveşti, frumoase şi înălţătoare, descriind un om evlavios, iubitor de Dumnezeu, care a luptat cu tiranii ce-i prigonea pe creştini şi, cu ajutorul Lui, a reuşit să biruiască. A construit un nou oraş, închinat lui Dumnezeu, a instit...

                                                                                                Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             În general istoria creştinismului şi a Imperiului Roman sunt privite diferit, fără avea vreo legătură între ele. Doar prin persecuţiile create de diverşii împăraţi. Iar aceste persecuţii sunt cauzate, conform versiunilor existente, de păgânismul roman, de imoralitatea împăraţilor ce nu puteau să accepte mesajul creştin.             Şi totuşi…             Cetăţenii romani, până la cel mai înalt nivel, sunt profund religioşi...