Căderea Imperiului Roman de Apus Ce ştim acum

                                                                                                   Motto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei

             În 476 Odoacru, regele ostrogoţilor, cucereşte Ravenna, capitala de atunci a imperiului, îl detronează pe ultimul împărat şi trimite semnele imperiale la Constantinopole, dizolvând practic imperiul. Se creează pe teritoriul italic un nou regat, cel al goţilor, ce va rezista vreme de secole. Ce se continuă la Constantinopole este un Imperiu Bizantin, pe alte coordonate decât cele antice. Antichitatea în sine se stinge, lăsând loc Evului Mediu Timpuriu.
            Cum s-a ajuns la dispariţia celui mai important imperiu?
            În decursul anilor s-a încercat diferite răspunsuri, începând cu Edward Gibbon. Toate converg, cu diferite confruntări de idei, spre aceleaşi cauze directe:
-          decadenţa morală;
-          corupţie generalizată;
-          indisciplină militară ce dă naştere unor interminabile războaie civile;
-          economie aflată într-o stare de descompunere avansată, cu o inflaţie galopantă, mijloace de producţie insuficiente sau desuete, respectiv folosirea sclaviei;
-          sistem militar desuet şi ineficace, în acel moment pedestrimea fiind surclasată  tactic de către cavalerie;
-          atacurile devastatoare, de neoprit ale barbarilor germanici;
Toate aceste cauze demonstrează existenţa unui stat, a unei structuri politice, economice şi militare
ce a dispărut prin implozie, sub presiunea devastatoare a barbarilor.
            Iar în urma acestei implozii nu a rămas nimic. S-au aşternut secole ale unui ev mediu întunecat, finalizat prin creştinarea succesivă a barbarilor, totul culminând cu anul 1000 dHr, an în care ultimii barbari se vor creştina, iar Europa va intra într-o perioadă de refacere sub binecuvântarea bisericii.
            În toate aceste scrieri, biserica apare ca salvator al civilizaţiei, al omenirii în general, ca singurul refugiu posibil din cale tuturor elementelor distructive, începând cu rapida cădere economică, trecând prin corupţia generalizată, creatoare de abuzuri nesfârşite şi terminând cu atacurile devastatoare ale barbarilor germanici. Biserica este singurul liant al civilizaţiei, ce va menţine vie flacăra vieţii. Carol cel Mare se va creştina şi va deveni Împărat Roman de Neam Germanic cu binecuvântarea Papei de la Roma, punând capăt astfel devastărilor barbare.
            În decursul timpului au apărut diferite scrieri, mai mult sau mai puţin popularizate, în care cauzele prezentate anterior sunt dezavuate. În totalitate, dar niciodată unitar, cauzele sunt eliminate pe rând, astfel încât imaginea de ansamblu se modifică radical, demonstrând existenţa unor alte cauze ce au dus la dispariţia imperiului.
            Şi toate converg către biserică. Fără a le numi în mod direct.
            În rândurile ce urmează voi încerca să prezint, cu puţine mijloace, cauza principală a dispariţiei imperiului.
            Sper ca rândurile următoare nu vor fi considerate atac sau ofensă adusă creştinismului, sau bisericii în general. Şi nici nu vor fi folosite, aleatoriu, ca atac sau ofensă. Spun doar că nu legea este rea, ci aplicarea ei.
            

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, regii clie
Citiți mai multe

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula
Citiți mai multe

Cat de mult s-a retras Aurelian. I. Imparatul

In istoriografia romaneasca imparatul Aurelian este egal esecului. Primul imparat care a renuntat la o provincie romana : Dacia . In realitate Aurelian este cel care a reunificat Imperiul Roman. Dar sa vedem ce se stie despre el: Originea. Aurelian s-a nascut in Sirminium, provincia romana Moesia Superior . Fiu al unui bastinas asezat la curtea senatorului Aureliu, de la care si-a luat numele. Deoarece in zona bastinasii nu puteau fi decat daci, sansele ca originea sa sa fie getica sunt enorm de mari, daca nu certe. Dotat cu o capacitate militara innascuta, Aurelian se inroleaza ca soldat in armata imperiala, ajungand pana la functia de general. Imparatul Gallienus il alege ca mana sa dreapta si il numeste Equitum Dux – comandantul cavaleriei romane. Ii invinge pe carpi in 268 d.Hr. Lucru ce nu il impiedica sa participe la asasinarea imparatului Gallienus in acelasi an si sa il sustina pe Claudius al II-lea  la accederea la tron.
Citiți mai multe