Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.

            Să le luăm pe rand.

            Varianta din cărţile de istorie. „Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu populatiile migratoare, raspandirea crestinismului, ducand in final la crearea unei etnii distincte in spatiul central-sud-esteuropean.”Sursa: http://www.e-referate.ro/referate/Formarea_poporului_roman_si_a_limbii_romane2005-03-18.html

            O definiţie simplă, concisă şi edificatoare pentru toţi istoricii români. O definiţie care statuează odată pentru totdeauna apartenenţa poporului român la structura popoarelor romanice.  Însă o definiţie cu câteva greşeli, atât de mari însă încât schimbă complet adevărul istoric.

            1. Poporul dacic. În realitate acest popor nu a existat niciodată. Ceea ce cunoaştem noi ca daci sunt în realitate traci, imensul popor intins de pe linia Viena – Bratislava în vest, jumătatea Poloniei în nord, Nistru – Nipru la est şi Munţii Haemus la sud. Cu adevărat dacii sunt cel mult un trib al imensei populaţii, alături de geţi, moesi, besi, carpi (carpodaci), costoboci, tyrageti, etc. Grecii antici intră în contact prima dată cu geţii de pe Istru, romanii cu dacii. Aceste două triburi sunt pomenite intens deoarece le-au dat bătăi de cap cel mai mult. Regatul lui Burebista nu este un regat dacic, am inventat noi acest lucru. Burebista pleacă să unifice triburile de la nord de Dobrogea, spre vest, alungând ultimele rămăşiţe ale triburilor celtice, boii în special. El face parte din triburile getice. Iar romanii doreau să ajungă doar la Danubius. Aşa încât crează regate clientelare ale odrisilor şi besilor, iar pe moesi îi inving finalmente.  Romanii nu cucereau din dorinţa de a stăpâni toate teritoriile, ei au doar interese pecuniare. Aşa încât sunt interesaţi doar de daci şi aurul lor, lăsând celelate triburi tracice să-şi continue viaţa aşa cum doresc. De aici apare eroarea fundamentală de interpretare privitoare la existenţa unui popor dacic. În realitate discutăm doar depre un trib dacic din poporul trac.

            2. Statalitatea dacică şi creşterea puterii acesteia. Acest fenoment nu are nici o legătură cu formarea poporului român. Lăsând în urmă teoria existenţei unui popor dacic, creşterea puterii statalităţii dacice are loc în perioada lui Burebista. În timpul lui Decebal, statul dacic este restrâns la bazinul Transilvaniei, colaborând militar cu celelalte triburi tracice, cât şi cu bastarnii şi roxolanii, însă neconducându-i în mod direct niciodată. Ideea unei confederaţii este falsă, singurul aliat tracic, şi acela de nevoie, este tribul lui Cotiso din Banat. Independenţa acestora este de netăgăduit prin însăşi baterea de monedă proprie. Statul dacic era un stat bazat pe teocraţie, paşnic şi primitor, care avea un imens defect pentru romani: deţinea aur, mult aur. În realitate, în zona Sarmisegetusei primul rege militar de la moartea lui Burebista este Diurpaneus-Decebal, el fiind investit cu autoritatea supremă doar datorită presiunii crescute a romanilor. Va fi dublat permanent ca vicerege de Vezina, Marele Preot.

            3. Colonizarea. Nicăieri în lume romanii nu au colonizat. Nici în Hispania, nici în Galia, nici în Brittania, cu mult mai puţin în est. Romanii aduceau armată ocupatoare, administraţie. Ei îsi creau proriile oraşe, departe de băştinaşi, exploatând resursele locale prin sclavi. Principiile referitoare la sclavi sunt extrem de severe. Deveneau sclavi doar cei prinşi în luptă. Ceilalţi rămâneau liberi, primind statutul de peregrini. Ei intrau în lumea romană, fiind ulterior asimilaţi lingvistic, niciodată trasformaţi în alt popor. Cazul elocvent este cel al spaniolilor, prezentat în postări anterioare.

4. Continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu populatiile migratoare.

Acest lucru presupune că poporul român s-a creat doar la nord de Dunăre, fapt istoric complet neadevărat. Poporul român s-a creat pe ambele maluri ale Dunării, acest lucru fiind dovedit de însăşi întinderea oficială a poporului şi limbii române. Avem români, cei mai mulţi, la nord de Dunăre, numiţi daco-români, cu dialectul daco-român, mai sunt cei din sud, aromâni şi dialectul aromân, cât şi meglenoromâni, în zona fostului Sirmium găsim românii timoceni, îar la limita maximă de extindere a populaţiei tracice sunt istroromânii, în zona Sloveniei. În condiţiile în care nu putem vorbi de un popor şi de o limbă comună, fără a avea o populaţie de bază comună, este greu de crezut că poporul român s-a creat doar la nord de Dunăre, ulterior migrându-se spre celelalte zone. În realitate, populaţia tracică latinizată a existat ca un singur popor, până în momentul sosirii masive a slavilor, aceştia reuşind după 602 d Hr. să rupă unitatea poporului.

            Cum ar arăta o definiţie revăzută?

            “Etnogeneza românilor reprezintă un eveniment istoric fundamental în istoria noastră natională, întrucat arată cum s-a format purtătorul şi creatorul civilizaţiei noastre. Ea a fost un proces complex, îndelungat la care au contribuit: cucerirea teritoriilor tracilor de către romani, asimiliarea lingvistică şi social/culturală, răspandirea creştinismului, ducând in final la crearea unei etnii distincte în spaţiul central-sud-est european.”