Despre originea poporului român. II. Pelasgii şi Tărtăria

           Când în anul 1961 echipa cercetătorului Nicolae Vlassa a descoperit trei tăbliţe din lut la Tărtăria, lângă Orăştie, nu avea de unde să ştie ce furtună avea să se nască. Aflat la sfârşit de program, cu trei tăbliţe de lut destul de instabile fizic din pricina umezelii, în lipsa şefului, unul dintre arheologi ia hotărârea de a arde tăbliţele pentru conservare, distrugându-se astfel posibilitatea de analizare cu C14. La fel, nu se fac fotografii ale sitului şi al obiectelor găsite în jur.

            La o studiere mai atentă, tăbliţele reprezintă o formă de scriere sumeriană, o descoperire epocală. Era prima descoperire care atesta legăturile strămoşilor noştri cu marea civilizaţie sumeriană. O descoprerire care urma să schimbe cuprinsul cărţilor de istorie.

            Deoarece nu exista posibilitatea de analizare a tăbliţelor , s-a luat hotărârea de a se analiza celelalte obiecte din sit. Scheletul unui bărbat, dovedit ulterior femeie, figurine de teracotă. Şi se aştepta analiza şi datarea exactă a contactului cu civilizaţia sumeriană.

            Răspunsul a fost devastator: rămăşiţele sitului sunt de la 5370-5140 î.Hr., adică înainte cu 2000 de ani de scrierea sumeriană, considerată prima din lume.

Imposibil! La acea dată nu putea exista o civilizaţie superioară în zona Transilvaniei! Este un fals grosolan! De neconceput pentru un om de ştiinţă!

Şi totuşi!

Studiul a fost preluat de un grup de cercetători societici, singurii cercetărori străini care aveau acces în acea perioadă. După numeroase studii, se stabileşte că, totuşi, nu sunt un fals.

În decursul anilor se fac cercetări de către numeroşi experţi şi arheologi internaţionali, persoane avizate şi care nu îşi riscau reputaţia pentru idei preconcepute. Toate concluziile sunt aceleaşi: tăbliţele nu sunt falsuri.

Cu toate acestea, mediile academice româneşti privesc cel puţin cu rezervă, dacă nu cu respingere aceste tăbliţe.

            Lăsând la o parte cercetarea tăbliţelor, să purcedem la o povestire asupra acestor zone.

            Undeva acum 42 000 ani trăia pe lângă Anina un anumit personaj denumit de istorie Ion din Anina. Trăia atât în adăposturi construite, dar mai ales în peşteri şi sub stânci. Descoperise arcul, trăia în comunităţi, se ocupa în principal cu vânătoarea. Este cel mai în vârstă om modern “Homo sapiens sapiens” apărut în Europa.

            Urmaşii lui Ion din Anina continuă să trăiască în zonă şi după glaciaţiunea Wurn. Sunt prezenţi atât în zona Moldovei, cât şi în Dobrogea. În realitate în toată zona romanească. Sunt puşi la punct cu utimele cuceriri tehnologice : harponul, coşul împletit, folosesc podoabe şi obiecte de cult.

            Şi, în timp datorită progresului ştiinţei şi tehnici, intră într-o nouă fază a existenţei. Crează primele aşezări neolitice din Europa, cu toate caracteristicile principale : agricultură, comunităţi săteşti, etc. Perioada ? 8000 îHr. Întindere? Cultura Starčevo - Körös – Criș : la est Bratislava-Viena, la vest Nipru, la sud Munţii Balcanici. Vă sună cunoscut?

            În alte zone neoliticul apara concomitent, în Mesopotamia, sau mai târziu 5500 îHr India şi 5000 îHr Europa centrală şi de vest.

            În timp populaţia creşte. Soluţia aleasă este migraţia. Atât în vest, spre Peninsula italică, cât şi spre est. Încet zona nelocuită a Greciei est ocupată, cultivată. O parte trec strâmtoarea Bosfor spre Anatolia. Aici se aşează în zona muntoasă ţi crează singura civilizaţie atestată documentar. Ei sunt hittiţi.

            Ajunşi în zona Munţilor Anatoliei, atât de asemănători cu cei de unde veneau, undeva prin sec III îHr, crează un imens imperiu, puternic şi sfidător. Intră în contact cu egiptenii. După spusele egiptenilor sunt cam albi şi cam blonzi, unii chiar cu părul castaniu. Istoricii atestă chiar o similitudine izbitoare cu limba tracă. Alţi istorici fac o asociere a numelor get-het. În plin declin militar şi economic, suferă o înfrângere devastatoare de la “oamenii mării”, invadatori puternici care vor fi opriţi doar de către egipteni. Ne aflăm în anul 1000 îHr.

            Însă nu toţi trec în Anatolia şi devin hittiţi. O parte din ei rămân în Peninsula Greciei. Ajung şi pe insule şi crează civilizaţiile pregreceşti Ioniană, Doriană, Minoană. Sunt destul de mulţi istorici care fac alte asemănări de nume : Ion, Doru – nume fără corespondent în alte limbi, precum cuvântul “dor”, Mina. Civilizaţiile sunt construite între 3000 – 2000 îHr.

            Pe ei îi întâlnesc “oamenii mării”, grecii, atunci când ajung în Grecia în jur de 1000 îHr. Îi consideră sfinţi, “oamenii albi” de la nord. Le pun numele de pelasg, “vecin”. Ţara lor de origine este Hiperboreea. De la ei îşi aleg zeii. Mai bine zis ei sunt zeii.

            Zeus cel răzbunător din vârful munţilor, schimbându-i-se ulterior reşedinţa în Olimp, Apollo hiperboreanul, Ares luptătorul neînfricat, coborâtor din Tracia, Artemis amazoana pădurilor, veşnic în căutarea prăzii, cu numele schimbat în Bendis de către traci, Dionissos, bătrânul zeu al vinului, coborât de la Istru. Tyche, zeiţa norocului, Mama Gaia, personificarea pământului, Titanul Prometeu, înlănţuit în munte că le-a arătat oamenilor focul.

            Pelasgii sunt arătaţi de către Homer şi Herodot ca trăitori pe întreaga suprafaţă a Greciei. În timp dispar. Apar sporadic, doar ca o poveste. Sunt alături de troieni în lupta impotriva aheilor, au un regat condus de regele Pelasg la nord de Grecia.

            Şi din neant apare un nou popor la nord de Grecia. Poporul macedonean. Fără veste, este grecizat, deşi manierele sale sunt mult mai puţin cizelate. Primitiv, chiar brutal, luptător, cuceritor. Filip îi supune pe greci, iar fiul său, Alexandru cel Mare, supune întreaga lume. Aşa cum au apărut, aşa dispar. În timp pătura conducătoare macedoneană se topeşte în masa supuşilor greci. Nimic nou sub soare.

            În timpul lui Homer pelasgii sunt istorie. La nord sunt tracii, mai sus geţii, “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.

           Şi totuşi, cine a scris tăbliţele? Şi când?

            Pentru cei care sunt sceptici, a fost o poveste. Pentru cei care cred, nu stricaţi istoria cu pseudo idei referitoare la primordialitatea românilor în toţi şi toate. Spuneţi doar că noi am inventat scrisul, nu mersul pe jos şi apa caldă.