Er[ă]ul naţiunii. Mihai Viteazul. Actul doi

          Primul an de domnie al lui Mihai este anul hotărâtor pentru desfăşurarea evenimentelor. Este anul de graţie, perioadă în care are încrederea atât a sultanului, cât şi a creditorilor. Aceştia aveau ca termen de primire a banilor împrumutaţi luna august. Aşa încât Mihai începe acţiunile de transformare a Ţării Româneşti.
            Un prim act a fost mutarea capitalei. Mutată iniţial de Petru Cercel, Mihai va stabili definitiv capitala la Bucureşti. Este o măsură de independenţă faţă de boierime autohtonă veche. Curtea domnească va fi din acel moment dominată de boierii olteni, în frunte cu fraţii Buzescu, şi de neoboierimea în curs de românizare a Cantacuzinilor şi a celorlalte familii greceşti. Practic din acest moment familiile nobiliare din Imperiul bizantin se vor aşeza apăsat în Ţara Românească, preluând treptat controlul.
            Din punct de vedere intern ţara se reaşează pe temelie nouă. Au loc transformări structurale, uneori puţin vizibile, ale curţii domneşti, sunt schimbaţi vechii dregători. Armata este din ce în ce mai mult formată din mercenari, plătiţi de către domnitor. Însă toate aceste modificări executate cu cea mai mică discreţie. Imperiul otoman nu trebuia zgândărit pentru a nu înlătura fragila domnie, iar creditorii pentru a nu cere socoteală. Aşa încât dările sunt strânse ca şi până atunci, poate mai multe, iar boierimea aşteaptă cu răbdare îndeplinirea promisiunii : legarea ţăranilor de glie.
            Din punct de vedere extern, Mihai pune la punct detaliile acţiunii temerare a Cantacuzinilor – recucerirea  Constantinopolelui şi refacerea Imperiului Bizantin. Este o acţiune care avea ca scop aşezarea pe tronul basileilor a unui vlăstar nobil în persoana lui Mihai care avea sânge de cantacuzin.
            Cum prima etapă a planului – ocuparea tronului de către un cantacuzin, consolidarea domniei şi crearea unei armate bine închegate – a fost îndeplinită, s-a pus în practică cea de-a doua etapă – crearea uni front antiotoman la sud de Dunăre. În acest scop s-a luat legătura cu trupele lui Baba (Babai – tr. Bunic) Novac.
            Cum originea lui Baba Novac şi a trupelor sale este neclară, nici numele şi nici nu s-a semnalat vreo apartenenţă slavă, se poate spune că originea lor este românească – timoceni, meglenoromâni sau aromâni.
            Oricum am spune, Mihai organizează frontul antiotoman şi pune la punct detaliile de luptă. Înainte de a începe lupta efectivă, îşi asigură un sistem de alianţe bine definit prin aderarea la Liga Sfântă. Încheie un tratat de alianţă, în nume propriu, cu principele ardelean Sigismund Bathory, în numele împăratului habsburg Maximilian al II-lea, şi cu Aron Vodă, domn al Moldovei, în numele Regatului Poloniei. În această alianţă Mihai nu intră ca supus al vreunei puteri. El este independent, la începutul unei acţiuni care putea să aducă ori mărirea, cucerirea Constantinopolelui, ori decăderea. Puşi în faţa unei posibile creări de tampon între otomani şi vestul Europei, Habsburgii şi polonezii aleg calea alianţei, însă nu a unui ajutor direct militar. Mihai avea nevoie pentru planul său doar de o alianţă defensivă în zonă.
            Cu spatele acoperit de un eventual atac, Mihai îşi pune planul în acţiune şi începe lupta la sud de Dunăre.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cele trei feţe ale lui Marin Preda

Imagine
1.     Omul de stânga În toamna anului 1940 soseşte la Bucureşti, repartizat de la Şcoala Normală  de  la  Cristur Odorhei, un tânăr miop, deşirat şi lipsit de perspectivă. Ardealul fusese  cedat  Ungariei. Repartizat la Şcoala Normală, urmează cursurile deşi avea 18 ani,  vârstă  mare pentru şcoală. Şi, lucrul cel mai important, este lipsit de sprijinul material al  familiei. Tatăl său, Tudor Călăraşu, supus vremurilor schimbătoare, este nevoit să ţină de  familia sa rămasă acasă, Ilinca şi Saie. Lipsit de bani, îi cere lui Marin Preda să se  „arănescă”, să îşi găsească un rost precum  cei trei fraţi din Bucureşti, Paraschiv,  Gheorghe şi Nilă. Sosirea sa coincide cu  perioada tulbure a Mişcării Legionare,  aflată la  putere alături de Generalul  Antonescu. Are contacte puternice cu  mişcarea ce era la  modă printre tineri, legionarismul, însă nu  ...
Citiți mai multe

Formarea poporului roman. Concluzii

Despre formare poporului român sunt două teme principale: tema românească arată formare poporului român la nordul Dunării, cu excluderea neechivocă a formării poporului român şi la sud de Dunăre, şi tema roeslleriană, cu formare poporului român la sud de Dunăre, urmată de migrare spre nord, după apariţia ungurilor. În realitate, poporul român s-a format pe axa Dunării, în stânga şi în dreapta sa.   Formarea poporului roman cuprinde următoarele etape: a.  168 îHr - 180 dHr. Primii care intră în contact cu latinii sunt înaintaşii aromânilor - grămuşteni, pindeni şi fătşeloţi, în urma cuceririi Macedoniei din 168 îHr. Influenţa romană urcă spre Dunăre, spre regatul odris, şi spre viitoarea Moesia. Dacă Burebista include Moesia în vastul său imperiu, Regatul ordis se află sub influenţa directă a Imperiului roman,regii ordisi ajutând cu trupe pe Pompei în războiul civil cu Caesar. Dacă Moesia devine în anul 15 dHr. provincie romană, intrând definitiv în tructura imperială, r...
Citiți mai multe

Er[ă]ul naţiunii. Mihai Viteazul

           Precum in literatură, istoria românilor prezintă patru vajnici viteji, clasici ai istoriografiei – Mircea Cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Prezentările sunt exclusiv pozitive, fără nici o umbră aruncată pe portretele acestora.             Având în Ştefan cel Mare o excepţie, deşi nici acesta nu este la înălţimea canonizării, ceilalţi trei eroi naţionali au fost cosmetizaţi la un nivel inimaginabil. Cu petele înlăturate, spălaţi şi călcaţi, sunt prezentaţi naţiunii ca simboluri ce luminează pe firmamentul creaţiei naţionale.             Şi totuşi…             Originea şi ascensiunea lui Mihai Viteazul sunt prezentate legendar. Fiu al lui Pătraşcu cel Bun, coborâtor din stirpea lui Mircea cel Bătrân, Mihai urcă pe treptele dregătoriei fiind numit stolni...
Citiți mai multe