Postări

Se afișează postări din decembrie, 2012

Sfântul Vasile cel Mare

Imagine
                 Înainte de toate, pentru a înţelege mai bine sărbătorile sfinţilor, să spunem o mică poveste.             Din toate timpurile şi până astăzi, în fire omului este să sărbătorească, să se veselească de cele lumeşti, dar şi să slujească unui zeu pentru protecţie. Aşa a fost croită lumea şi aşa va fi până la sfârşitul veacurilor.             Cu toate acestea, primii creştini nu priveau cu ochi buni sărbătorile. Le considerau păgâne şi aducătoare de păcate, aşa că era mai bine să nu participi la ele pentru a fi ferit de ispită. Spuneau că numai ascetismul putea aduce dumnezeirea şi intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi erau atât de porniţi, încât hotărâseră că nici măcar nunta nu este pe placul lui Iisus. Tuturor asceţilor li se răspândea cu pilda lui Iisus care participă la nunta din Cana Galilei şi schimbă apa în vin, aşa arătând că nici petrecerea nunţii, nici vinul în sine nu sunt izvorâtor de păcate.             Şi aşa a rămas şi după venirea lui Constantin c

Crăciun

       Pe 25 decembrie întreaga suflare creştină sărbătoreşte Naşterea Domnului Iisus Hristos. Moment definitoriu, Naşterea Mântuitorului umple de fericire inimile tuturor iubitorilor de Dumnezeu. Curaţi la suflet şi la trup, în prima zi de Crăciun ne îndreptăm spre biserici pentru a ridica imnuri de slavă lui Dumnezeu.             Sau nu.             Mai sigur nu.            În general memoria colectivă este scurtă. Câţiva ani în urmă, câteva decenii, poate un secol, totul pare veşnicie. Privirea nu se ridică mai departe, în vechime unui popor sau a unei civilizaţii. Tot ceea ce este acum pare verosimil şi normal, fără a putea încerca să înţelegem că istoria reprezintă o poveste de viaţă, care în timp a evoluat, s-a transformat, păstrând însă, fără echivoc, elementele fundamentale. Un pic modificate, redenumite, în esenţă rămânând aceleaşi.             Mai este un aspect, la fel evitat. Istoria reprezintă, în mod esenţial, prezentarea unei experienţe de viaţă ce se transmit

Sfântul Andrei – apostolul românilor

Imagine
                Când în anii 90 Biserica Ortodoxă Română, prin organismul ei suprem, Sfântul Sinod, îl numeşte pe Apostolul Ioan ca apostol al românilor, ca un porumbel alb se aşterne peste suflarea creştină o uşurare. Unui popor atât de vechi, atât de încărcat de spiritualitate creştină, bun şi iubitor, i se recunoaşte, în sfârşit, legătura primordială cu creştinismul. Tot ceea ce noi credeam, şi simţeam, anume că poporul român s-a născut creştin, şi nu a fost creştinat de către conducătorii săi, precum multe popoare din jur, slavii, ungurii, este în cele din urmă recunoscut. Creştinismul intră în zonă, prin Scytia Minor, încă din vremea apostolică, prin Sfântul Apostol Andrei.             Cine este Sfântul Apostol Andrei?             La început l-a urmat pe Ioan Botezătorul, cel ce boteza cu apă şi îl aştepta de Mesia, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce va boteza cu foc. Neştiind cine este Mesia, Ioan Botezătorul Îl botează şi pe Iisus. La vederea Duhului Sfânt, reprezentat prin po