Istoria apocrifa a Romaniei

               Când Nicolae Coci trece Dunărea să se agonisească în Valahia, nu avea să se gândească că este tată de basileu. Aromân din Epir, arbănaşi   după denumirea vremurilor, se stabileşte iniţial la Arbănaşi(Poroişte), cunoscută localitate a valahilor sud dunăreni. Familia sa este o familie nici săracă, nici bogată, cu dorinţă mare de căpătuială. Este de la sine înţeles că se alătură necondiţionat numeroaselor familii venite din sud, indiferent dacă sunt marile familii ale romeilor, din care Cantacuzinii strălucesc, sau ale valahilor.             Unul dintre fii săi este Lupu Coci, tânăr inteligent şi la fel de dornic de căpătuială. Ajuns la vârsta la cer era necesar să îşi facă un viitor, tânărul Lupu Coci se „împământeneşte” solid prin căsătoria cu Teodosia, fiica marelui vornic al Ţării de Jos, boierul pământean Costea Bucioc.   Se înrudeşte...

            Când în 1453 Constantin al XI-lea Paleologul moare cu sabia în mână, este sfârşitul Imperiului Roman de Răsărit. Însă acest sfârşit este acceptat mult mai târziu. În acele momente grele, romeii nu consideră că sfârşitul imperiului s-a apropiat. În 1204 Constantinopolele fusese cucerit de trupele cruciaţilor, cerându-se Imperiul Latin. În acele momente, curtea imperială fuge la Niceea, formându-se Imperiul Nicenian ce reuşeşte să recucerească cetatea şi, astfel, să restabilească puterea imperială. Şi cu 200 de ani mai târziu, curtea imperială consideră că, în situaţia unei înfrângeri iminente, se pot refugia, pot crea un imperiu în exil şi recuceri ulterior Constantinopolele. Cu toate sfaturile curţii,  Constantin al XI-lea Paleologul hotărăşte să rămână în cetate şi să lupte până la sfârşit. Mai mult decât atât, pierderea cetăţii de către dinastia Anghelos a dus şi la pierderea drepturilor imperiale, iar Constantin ...

              În anul 1453 trupele otomane ale lui Mehmed al II-lea Fatih atacă pentru ultima oară zidurile capitalei lui Constantin cel Mare. Ultima rămăşiţă a imperiului, inima de unde a început să bată creştinismul, este cucerită. Constantin al XI-lea Paleologul moare cu sabia în mână. Este o moarte eroică, demnă de un împărat roman, dar tragică. Imperiul creat de Caesar se năruie sub loviturile ienicerilor. Purpura imperială este amestecată cu sângele plebeilor. Sfânta Sofia, catedrala lui Constantin cel Mare, este transformată în moschee, Imperiul Bizantin dispare definitiv.             Cucerirea Constantinopolelui pare a fi sfârşitul imperiului. Întreaga moştenire este distrusă, Mehmed al II-lea Fatih nepreluând de la bizantini nimic, în conformitate cu tradiţia islamică – tot ceea ce este corect s-a spus, tradiţia noastră este corectă, restul trebuie înlăturat. ...

A inviat?

 Tracii nu au format niciodată un popor. Cu atât mai puţin un stat. Însă, fiind înrudiţi în mod direct, au avut aceleaşi caracteristici constitutive în decursul multor sute, poate mii de ani. Asemănările sunt multiple şi în toate aspectele constitutive, diferenţierile apărând în decursul dezvoltării lor. În mod direct deosebirile au apărut prin dezvoltarea diferită în decursul istoriei a diferitelor societăţi tracice. Dezvoltarea societăţii tracice s-a produs diferit în special datorită teritoriului imens ocupat. Ramurile tracilor sunt prezentate ca fiind popoare diferite în special datorită diferenţelor existente între acestea. Asemănările sunt multiple, însă transformările ulterioare creează exact impresia mai multor popoare, subiecte de discuţii şi dispută aprigă. Asemănările Din punct de vedere social , putem prezenta o societate poligamă, structurată pe familii mari, înrudite, ce constituie un trib de mici, ulterior de mari dimensiuni. Conducerea aparţinea bărbaţilor în vârs...

             De la început trebuie remarcat faptul că poporul trac a fost şi, din nefericire, este supus unor puternice ambiguităţi istorice. Încă de la momentul cercetării istorice aprofundate, amprenta politicului a apăsat fatalmente şi asupra tracilor. Aşa încât în acest moment este necesară o nouă configurare a istoriei cu privire trecutul şi faptele acestora.             Înainte de a începe să prezint câteva idei despre Thracia, anunţ câteva puncte despre rândurile ce urmează.             Primo – Nu sunt, nu anunţ şi nu cer să fiu considerat un istoric. Rândurile de faţă sunt scrise de o persoană pasionată şi atât a istoriei.             Secundo – Lucrarea de faţă nu este o lucrare ştiinţifică, nu poate fi folosită ca sursă în alte lucrări. Este pur şi simplu...

Astazi este ziua printesei mele. Implineste 6 ani. La multi ani Iodeea!