Cine suntem noi, ce vrem şi care este locul nostru, al românilor, în lume În anul 1847, la Biblioteca Regală din Paris, Nicolae Bălcescu şi Alexandru Golescu descoperă portretul lui Mihai Viteazu. Pe loc cei doi tineri hotărâră să plătească o copie cu scopul de a o aduce în Valhia şi de a o prezenta românilor. Portretul avea să devină imaginea de suflet a tuturor românilor, simbol al mândriei na ționale . Aceasta este imagine fidelă a cunoaşterii istoriei poporului român: să povesteşti despre trecutul tău fără nicio informaţie, nici vizuală, nici scrisă. Panteonul [i] român a fost, în decursul timpului, aşezat în aşa fel încât să satisfacă necesităţile politice ale momentului. Cu ridicări şi căderi, dese şi aleatorii, istoria românilor a ajuns să nu fie cunoscută pe deplin de societate, ci doar de istorici. Mai mult decât atât, generaţii diferite au cunoştinţe istorice diferite, intrepretări diferite, nu de puţine ori existând conflicte între generaţii din această cauză.
Postări
Unirea Preliminarii. Imperiul Austro-ungar a fost un stat format din Imperiul Austriac și nobilimea maghiară, în urma numeroaselor revolte ale celor din urmă, dar și a înfrângerii austriece în războiul cu Prusia din anul 1866. În anul 1857, la Budapesta, Franz Josef, împăratul Austriei, este încoronat ca Rege Apostolic al Ungariei, consfințind astfel uniunea austro-ungară. Deși această uniune personală pare a rezolva problemele imperiului, acestea se accentuează deoarece în imperiul este multinațional, aici locuind cehi în Boemia, croați și sârbi în Croația, slovaci și români în Ungaria și ucrainieni și polonezi în Galiția, toate acestea reprezentând părți ale imperiului. Toate aceste popoare sunt supuse coroanei, fără a avea drepturi naționale, cu excepția ungurilor, aceștia din urmă conducând acțiuni de deznaționalizare a popoarelor supuse lor. Tensiunile din imperiu sunt mari, iar ele se vor dezvălui cu ocazia Primulu