Isaac, Ismael şi Iisus
Când a ridicat cuţitul, Avraam nu dorea să-i ucidă preaiubitul copil. Vroia doar să încheie un legământ pentru viitorul întregului popor. Sacrificiul, oricât de dureros era, va aduce peste ani putere, prosperitate şi, cel mai important lucru, protecţia adevăratului Stăpân – Yahve. Nici Yahve – Dumnezeu nu dorea uciderea unui copil nevinovat. Era doar un test de supunere maximă dat unei persoane ce dorea să conducă Poporul Ales. Şi trebuia să ştie dacă Avraam era în stare să facă sacrificiul suprem. Şi l-a făcut… Cuţitul nu a străpuns carne de om. Dumnezeu îl va schimba cu un miel, simbolul purităţii. Avraam a căzut în genunchi, bucuros că fiul său preaiubit a scăpat de moarte, dar în acelaşi timp încheindu-se Legământul. Urmaşii săi şi al copilului supus sacrificiului sunt poporul ales de Dumnezeu, cu care din acel moment avea încheiat un Legământ de supunere şi ocrotire. Misiunea sa, aceea de a conduce poporul ales, putea începe.