Postări

Se afișează postări din octombrie, 2010

Er[ă]ul naţiunii. Mihai Viteazul

           Precum in literatură, istoria românilor prezintă patru vajnici viteji, clasici ai istoriografiei – Mircea Cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Prezentările sunt exclusiv pozitive, fără nici o umbră aruncată pe portretele acestora.             Având în Ştefan cel Mare o excepţie, deşi nici acesta nu este la înălţimea canonizării, ceilalţi trei eroi naţionali au fost cosmetizaţi la un nivel inimaginabil. Cu petele înlăturate, spălaţi şi călcaţi, sunt prezentaţi naţiunii ca simboluri ce luminează pe firmamentul creaţiei naţionale.             Şi totuşi…             Originea şi ascensiunea lui Mihai Viteazul sunt prezentate legendar. Fiu al lui Pătraşcu cel Bun, coborâtor din stirpea lui Mircea cel Bătrân, Mihai urcă pe treptele dregătoriei fiind numit stolnic în timpul domniei lui Mihnea Turcitul. Următorul domnitor îl numeşte Ban al Mehedinţilor, în 1592, pentru ca un an mai târziu Alexandru ce Rău să îl numească Ban al Craiovei. Ajuns în dregător

Er[ă]ul naţiunii. Mihai Viteazul. Actul doi

          Primul an de domnie al lui Mihai este anul hotărâtor pentru desfăşurarea evenimentelor. Este anul de graţie, perioadă în care are încrederea atât a sultanului, cât şi a creditorilor. Aceştia aveau ca termen de primire a banilor împrumutaţi luna august. Aşa încât Mihai începe acţiunile de transformare a Ţării Româneşti.             Un prim act a fost mutarea capitalei. Mutată iniţial de Petru Cercel, Mihai va stabili definitiv capitala la Bucureşti. Este o măsură de independenţă faţă de boierime autohtonă veche. Curtea domnească va fi din acel moment dominată de boierii olteni, în frunte cu fraţii Buzescu, şi de neoboierimea în curs de românizare a Cantacuzinilor şi a celorlalte familii greceşti. Practic din acest moment familiile nobiliare din Imperiul bizantin se vor aşeza apăsat în Ţara Românească, preluând treptat controlul.             Din punct de vedere intern ţara se reaşează pe temelie nouă. Au loc transformări structurale, uneori puţin vizibile, ale curţii domneşti,

Critica (n)aţiunii pure sau protocronismul răsturnat. Partea întâi

          Aşa cum prezentam anterior, una din problemele fundamentale ale istoriei ca ştiinţă şi prezentare a faptelor petrecute este amestecul politicului şi/sau altor ramuri ştiinţifice în prezentarea poveştii istoriografice. În funcţie de diferitele momente ale dezvoltării sociale, statale şi politice, istoria a prezentat faptele, sau a accentuat anumite fapte în detrimentul altora, creându-se astfel o direcţie de prezentare a istoriei unei naţiuni nu întotdeauna conformă cu realitatea.             Primul război mondial şi apariţia consecutivă a statelor naţionale a dus la naşterea a două probleme majore ale Europei. Pe de-o parte, creşterea naţionalismului revanşard în statele care au pierdut războiul, Germania şi Austria/Ungaria, cât şi acolo unde victoria nu a adus prosperitate, Italia, URSS, pe de altă parte lipsa de putere economică şi politică a statelor nou constituite, Cehoslovacia, Yugoslavia, Polonia, sau a celor reîntregite, România. Aşa încât, cooperarea celor din urma î

Despre originea poporului român. II. Pelasgii şi Tărtăria

           Când în anul 1961 echipa cercetătorului Nicolae Vlassa a descoperit trei tăbliţe din lut la Tărtăria, lângă Orăştie, nu avea de unde să ştie ce furtună avea să se nască. Aflat la sfârşit de program, cu trei tăbliţe de lut destul de instabile fizic din pricina umezelii, în lipsa şefului, unul dintre arheologi ia hotărârea de a arde tăbliţele pentru conservare, distrugându-se astfel posibilitatea de analizare cu C14. La fel, nu se fac fotografii ale sitului şi al obiectelor găsite în jur.             La o studiere mai atentă, tăbliţele reprezintă o formă de scriere sumeriană, o descoperire epocală. Era prima descoperire care atesta legăturile strămoşilor noştri cu marea civilizaţie sumeriană. O descoprerire care urma să schimbe cuprinsul cărţilor de istorie.             Deoarece nu exista posibilitatea de analizare a tăbliţelor , s-a luat hotărârea de a se analiza celelalte obiecte din sit. Scheletul unui bărbat, dovedit ulterior femeie, figurine de teracotă. Şi se aştepta ana

Despre originea poporului român. I. Varianta din cărţile de istorie

             Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa acestor dispute interminabile. Însă, dorind să impună o anumită teorie generală, fără însă a-şi recunoaşte erorile, uneori acestea ducând chiar la anularea teoriei, grupurile mai mult sau mai puţin combat(ive) dau naştere unui extremism istoric grosolan şi neaducător de lucruri bune.             Să le luăm pe rand.             Varianta din cărţile de istorie . „ Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu popula